>M-a lovit inspiratia 10

>
Am scris aceasta mica poezie ca raspuns la o provocare.

Singura, la o rascruce de drumuri inzapezite
Nobletea, singura, statea
Cu un suras topea zapada dimprejur
Nobletea, nu o cunosteam, va jur
Pana m-a intrebat c-o voce de adolescenta
(Nobletea era o inocenta)
Unde-ar putea gasi ceva lumesc
Voia ceva insignifiant, si nu glumesc.
Nobletea m-a frapat prin simplitate
Prin felul ei de-a fi si prin amabilitate
Nobletea se-ntalneste greu in stare naturala
Si mai ales, in rascruci de drum de pe la tara…

Cu dedicatie, pentru Alice.

Latest Comments

  1. Roxana 18 decembrie 2010
  2. Andr33A's BloG 22 decembrie 2010
  3. Mack 22 decembrie 2010

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.