Penuriatempusphobie

Nu sufar de boli inchipuite. Si nici n-am stat in spital in viata mea mai mult de cateva ore, si atunci cand am stat, se intampla sa fie ba la nasterea mea, ba cand veneam in vizita la cineva. Probleme cu capul eu zic ca n-am…vocile imi dau si ele dreptate. Glumesc, binenteles.
Mi-am consumat cam vreo 10 minute din viata cautand termenul latin pentru frica-de-lipsa-de-timp, si singura chestie multumitoare a fost penuriatempusphobia. Asta pentru ca am observat faptul ca daca o boala n-are nume stiintific, atunci nu-i boala pe bune. Eu zic ca suna bine, nu?
Mai exact, sufar de stres, ca am o groaza de chestii de facut, o groaza de chestii care as vrea sa le fac, si alti cunoscuti de-ai mei au si ei niste chestii care ma implica si pe mine si-mi consuma timp. Mult timp. Tot timpul. Si din cauza la atatea chestii care as vrea sau trebuie sa le fac, nu reusesc sa ma concentrez pe ceva anume, si nu prea fac mai nimic. Pe de alta parte, faptul ca nu reusesc sa fac mai nimic, ma face sa pierd timpul d-aiurea, si intru intr-o bucla din care nu pot iesi. Inca.
Deci, ma autodeclar bolnav de penuriatempusphobie. Si, deodata, prima propozitie din acest articol nu mai are nici o valoare ­čÖé …

Leave a Reply