Corespondenta de razboi. Partea I

…doua contacte, unul acolo, la 150m…

Imediat ce am ajuns in Capitala Albastra m-am asezat in fund si m-am apucat sa-mi pun munitie in incarcatoare, sa-mi fac ultimele ajustari la echipament, la fel ca ceilalti. Generalul nostru facea ultimele precizari, ultimele modificari ale planului de atac.

In seara de dinainte pierdusem vreo 3 ore punand la punct detaliile, cum o sa atacam, cum o sa fie echipele, etc. Pe „hartie” totul suna foarte bine, insa eram constient ca toata strategia se va duce de rapa cand se va intampla ceva neprevazut, cum se intampla mai tot timpul.

„No Battle Plan Survives First Contact With the Enemy” cica ar fi zis un general prin al doilea razboi mondial. Cat de multa dreptate avea!

Eu eram linistit. Aveam arma si munitie, comunicatiile functionau, aveam provizii de apa si mancare, Eram constient de pozitia mea, stiam cine-mi sunt camarazii de arme, stiam unde trebuia sa ma duc si ce trebuia sa fac. Singura problema care o aveam, era ca mi se pareau de doua ori mai multi copaci decat erau in realitate, ca urmare a atacului chimic (cu alcool) suferit cu o seara inainte.

Putin mai tarziu de orele 08.00 Zulu, s-a inceput atacul pentru cucerirea celor trei sate. Eu impreuna cu Playmaker (comandantul grupului) Vente (medicul) Huidu, Maximal, Santa, Dragos si Lutz ne-am indreptat in viteza cea mai mare spre cel mai indepartat sat de capitala noastra dintre cele trei aflate la granita cu imperiul Rosu. Ne-am gandit ca nimeni dintre fortele Rosii nu o sa se astepte sa ne ducem in Satul 1, dat fiind diferenta de distanta care o aveam de parcus fata de combatantii Rosii, si de acea data, am avut dreptate.

Dotat cu GPS, mi-am asumat rolul de navigant al grupului si chiar daca cerul era partial acoperit de nori gri, am reusit sa-mi ghidez camarazii in cel mai scurt timp spre Satul 1. Inainte de a ajunge efectiv la sat ne-am desfasurat fortele si in foarte scurt timp, toti combatantii rosii care erau deja acolo,au fost scosi din lupta, cu pierderi zero in randurile trupelor noastre.

Am arborat steagul albastru in mijlocul Satului 1 si am luat pozitii defensive. Fiind cel mai aproape de Capitala Rosie, Satul 1 putea fi atacat foarte rapid si situatia se putea inrautati din moment in moment. Ceea ce s-a si intamplat.

Cel putin sase combatanti rosii, cel putin atatia am vazut eu, ne-au atacat dinspre capitala Rosie. Pentru ca inamicii nu se aflau in raza de actiune a G36-lui meu, m-am multumit sa dau pozitii pentru colegii de pe flancuri pana cand copacul care-mi servea ca acoperire a devenit prea subtire si m-am retras pe o pozitie mai apropiata de sat. Acolo am rezistat cateva minute tragand foc de acoperire pana cand am fost ranit, cum aveam sa aflu mai tarziu, de catre friendly-fire.

VA URMA. (continuarea aici)


Precizari

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.