Cum sa prinzi doi iepuri. Minim.

Cand alergi dupa doi iepuri, cica nu prinzi nici unul. Eu n-am reteta succesului insa nu ma tem ca nu ii prind, ma tem ca nu-i prind in totalitate, si mai tare ma tem sa nu treaca timpul fara sa fac nimic. Cu alte cuvine timpul meu e greu impartit intre toate chestiile care le fac si ma tem doar sa nu dau gres intr-un domeniu din cauza altuia.

Zilele astea nu prea am prestat pe-aici, c-am avut alte activitati care mi-au umplut timpul, printre care:

  • am reusit cu ajutorul virtual a lui Gabi sa-mi repar replica (Project Alice) care am adus-o in sfarsit la performantele tehnico-tactice care mi le doream, si asta doar printr-o simpla pilire. E ca in bancul ala cu schitele Dacia furate de nemti: „si noua tot tanc ne-a iesit, dar l-am luat la pila!” Acum trage mai departe, mai des si mai mult, plus ca am un sentiment de siguranta cand stiu ca in interior e numai metal. Singurul lucru care ma deranjeaza e zgomotul pistonului care e destul de puternic si ma bate gandul sa trec pe ceva mai silentios, pentru ca ma da de gol de fiecare data cand apas pe tragaci.
  • m-am (re)apucat de pictat in ulei. Cred ca prima data am incercat prin 2007 sau 2008, nu mai tin minte exact, si de fapt acum folosesc tot vopselele de atunci. Insa fara sa fi exersat sau sa fi citit ceva despre pictura, acum se vede clar o diferenta, in bine. Panza la care lucrez zilele astea contine o mana de om (cel mai complicat lucru care l-am facut pana acum) si mi-a iesit surprinzator de bine, si ca proportii si la culori. Eu nu stiam cum se obtine culoarea pielii, pentru ca eu n-am mai facut d-astea. Am gasit pe undeva ca in principiu se iau sapte parti de oxid de zinc, doua parti cromat de plumb si o parte carmin si se amesteca bine-bine pana iese o culoare rozalie de plastic de papusa. Peste mazga aia am dat in partile mai luminoase cu oxid de zinc iar in cele umbrite cu oxid de fier. Si mi-a iesit frumos tare, abia astept sa fie gata si sa-l atarn pe perete.

Toata chestia e ca m-am nascut cu niste inclinatii, ca sa nu le zic talente, si mi-ar parea rau sa ma dezvolt intr-o singura directie si sa renunt la altele.

Leave a Reply