In vino veritas

Intotdeauna m-a fascinat creierul uman, posibilitatea unica de reprogramare, capacitatea de invatare si cea de a imagina si a gasi solutii noi.

Totusi, oamenii (marea lor majoritatea cel putin) sunt niste animale, si nu actioneaza doar sub influenta intelectului ci pastreaza reactiile automate la diferiti stimuli, inca sunt sclavii reflexelor si a chimiei interioare. Si nu suntem nici macar niste animale blande, la nivel de specie e de ajuns sa ne uitam in istorie la multitudinea de razboaie care le-am dus. Sau ca sa mai dau un exemplu, la nivel de individ, uitati-va la stirile de la ora 5.

Citesc acum o carte foarte faina (Wyrm) in care se gaseste un pasaj despre oameni care suna cam asa:

-Pentru ca sunt niste monstri frumosi , sopti el. Si atunci cand traiesc intr-o atmosfera de pace si speranta, cand au incredere in lume, si cele mai profunde dorinte ale lor sunt implinite, atunci in acest sistem, in aceasta retea delicata, exista fericire.

Si pasajul, desi e dintr-un roman sf, e adevarat. Daca in timpul in care creierul se dezvolta (adica pana pe la aproximativ 5 ani) mediul de dezvoltare este unul sigur si bazat pe inalte valori morale si sociale, e mai probabil ca individul in cauza sa aiba impregnate in fiinta sa un anumit mod pozitiv de a vedea viata, decat o masca falsa de adaptabilitate la mediu. Si cum am vazut si realizat de curand, tind sa cred ca cel mai usor mod de a face diferenta intre omul care vede mediul inconjurator ca pe o amenintare, care traieste guvernat de instincte , si cel care e om, in adevaratul sens al cuvantului e doar reactia sa la CH3-CH2-OH.

Alcoolul are proprietatea de a demasca pe cei mai putini cerebrali, pe cei care sunt mai condusi de reflexe, dintre noi. Aia care dupa cateva pahare de bautura scot la iveala frustrari, dusmanii si ganduri negative. Aia care prind berea ca in poza.

Latest Comments

  1. Razvan 23 septembrie 2012
  2. mancare pisici 25 septembrie 2012
    • Mack 26 septembrie 2012

Leave a Reply