Ca in bancul cu clatitele

Exista un banc cu un urs si un iepuras care vroia sa-si faca clatite. Daca nu-l stiati il reproduc mai jos:

Iepurasul avea pofta de clatite. Cauta el prin casa cat cauta,gaseste toate ingredientele,dar nu are tigaie,asa ca se duce la urs sa imprumute. Pe drum,el calculeaza ca ar face cam 40 de clatite. Pe la un sfert din drum,ce zice:
– Daca imi cere ursu 10 clatite? lasa ca imi mai raman 30 de clatite,sunt de ajuns! 
Pe la jumatatea drumului,ce zice: 
-Daca imi cere ursu 20 de clatite? Lasa ca imi mai raman 20 de clatite,sund de ajuns!
Pe la 3 sferturi din drum ce zice iepurasul:
-Daca imi cere ursu 30 de clatite? lasa ca imi mai raman 10, sunt de ajuns sa imi fac pofta!
La 20 de metri de casa ursului,ce zice iepurasul:
-Dar daca imi cere ursul toate clatitele? Ce mai fac eu? 
Se enerveaza,se duce la urs la usa,bate la usa,raspunde ursul
-Da iepurasule,ce este?
-Stii ceva ursule? Imi bag p**a in tigaia ta!
Care-i faza cu bancul?
Ei bine, problema mea este ca trebuie sa interactionez cu o persoana care seamna leit iepurasului din banc. E genul de om care vorbeste despre el la persoana a 3-a, care sare de la un subiect la altul fara vreo legatura logica sau usor de urmari. Si cel mai fain e cand gandeste cate 5 minute o chestie si dupa aia tranteste o intrebare sau o afirmatie pe care evident nu o intelegi, nu te prinzi de la ce s-a luat, etc. Si in momentul in care ceri detalii ca sa te prinzi si tu care-i spilul iti tranteste o expresie faciala de parca esti ultimul nerod care nu intelege subtilitatile metafizicului concret.
Capacitatea, skill-ul asta de a gandi alandala si in tacere, dupa care sa scuipe produsul finit fara nici un pic de introducere „for the lesser beings” care nu-s conectate la constiinta lui universala, e luata de el insusi ca dovada de istetime si inteligenta.
Si nu e. Si atat.

Latest Comments

  1. Patratel 29 mai 2013
  2. Claudiu 3 iunie 2013

Leave a Reply