Nostalgie comunista

Azi dimineata pe la 8.30 am trecut pe langa un Lidl si era un grup de oameni toti trecuti bine de 50 de ani, femei si barbati care stateau la coada la Lidl, pentru ca marketul se deschidea abia la 9.00. Si avem Lidl acolo de 2 ani, nu era vreo lansare, nu era saptamana produselor americane, nu erau reduceri. Doar o duminica obisnuita de februarie, intr-un oras in care cel mai apropiat mini-market nonstop era la 200m de Lidl. Cel mai apropiat butic, tot vesnic deschis, era la doar 100m. Pentru niste babe si mosnegi care cunosc tot ce misca in cartier, mi-e greu sa cred ca locatiile unde ar  fi putut sa cumpere de la tigari si bauturi alcoolice la iaurturi si spaghete imi sunt cunoscute numai mie, care locuiesc in zona abia din 2009.

Adica, c’mon, trebuie sa fie altceva. Trecand peste toate glumele care exista, chiar s-a imprimat in sinapsele oamenilor care au prins regimul comunist vreo satisfactie sau implinire personala daca stau la coada la magazine in care nu trebuie sa se bata pe un numar finit de produse? Ca un fapt, eu urasc statul la cozi atat de mult incat prefer sa vin mai la urma decat sa ma calc in picioare alaturi de niste consumatori fara minte pentru ceva fara de care pot sa traiesc fara probleme prea mari. Si ma scot din minti aia care nu respecta linia de intimitate de la unele banci sau oficii postale si care se uita urat, de parca le-ai fura un rinichi cand le atragi atentia ca se comporta ca niste vite fara creier.

Solutii care le-am gasit eu pentru ca sa nu fiu nevoit sa stau la coada:

  1. La bancomant, cand e zi de salariu, aleg unul mai indepartat de serviciu, pentru ca multi o sa se infinga in cel mai apropiat. De asemenea, nu prea scot bani decat daca e absolut absolut necesar, platesc cu plastic pe unde ma duc.
  2. Fac cumparaturi la intervale orare in care majoritatea oamenilor fac alte chestii.
  3. Nu particip la deschideri.
  4. Caut acelasi produs la alte magazine.
  5. Daca trebuie sa ma prezint undeva impreuna cu un grup de persoane, daca se poate si nu e absolut necesara prezenta mea de la prima ora, ma duc un pic mai tarziu.

Latest Comments

  1. Cronicarul 24 februarie 2014

Leave a Reply