Experienta proprie la Codrii de Arama IV Apocalipsa

Clubul Sportiv Airsoft Team Botosani in parteneriat cu Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Botosani si Green Horses Events a organizat in perioada 20-22 iunie 2014 editia a IV-a a evenimentului de airsoft „Lupta pentru Codrii de Arama”. Eu ma inscrisesem de dinainte de a ajunge in tara, stiam ca o sa fie fain ca am participat si la prima editie, insa cum s-a desfasurat totul pe durata celor 24 de ore de joc nu pot sa zic decat jos palaria!

Am ajuns in padure, mi-am incarcat mag-urile si mi-am pusa apa in Camelbak. Mi-am lasat rucsacul cu chestiile care nu erau neaparat necesare in baza mea, cea a Rebelilor, si m-am pregatit de atac. Era sa ma lipesc de Spectres care avea o misiune mai pe gustul si pe masura capacitatilor mele insa Otto (Capitan in squadul D2) mi-a spus sa ramanem grupati si mi-a zis care-i misiunea – trecem prin Satul 2 apoi mergem in Satul 1.

Cand s-a dat start joc am zbughit-o mai in fata cu strigate de HODOR! , dar in valmaseala de la inceput, impreuna cu viteza mea de deplasare am reusit sa ma pierd de squadul meu in mai putin de 5 minute. Am lasat pasul mai usor, asteptand ca Otto, Grime, Santa sa ma ajunga din urma insa acest lucru nu s-a intamplat. N-am reusit sa dau din start de Satul 2, in care stapani erau deja cei de la BlackOps, in frunte cu Spartan care dupa ce-mi dadeam eu seama de pe traficul radio, el gasise Satul 2. Ajung acolo, ma intalnesc si cu cei de la Carpati si cu BlackOps, ii intreb daca i-au vazut pe Bauri, ei nimic. Imi iau si eu o pozitie in cordonul care apara Satul 2 gandindu-ma ca poate vin si ai mei pe acolo, macar pana s-a dus Vente (parca el si inca cineva, nu mai tin minte exact) dupa un steag din baza. S-a intors Vente cu steagul, l-am anuntat pe Spartan ca plec si ma duc dupa ai mei care nu ii auzeam nici macar pe statie. Deja incepuse sa se innopteze binisor cand am ajuns in Satul 1 unde zici ca era intrunirea Rebelilor. I-am gasit acolo pe Bauri, Spectres, Independenti si o gramada de alti coechipieri care nu stiam eu ce-i cu ei. Am stat acolo o gramada, ne-a mai atacat cate un Imperial, doi, insa in mare a fost liniste si pace pana cand am auzit zgomot de masina. O mecanizata plina ochi cu Imperiali a atacat Satul 1 toata locatia transformandu-se instant in Discoteca Tineretului din Costinesti cu tracere, lasere verzi si rosii, cu lanterne puse pe mod strobe si proiectoare, facand o gramada de victime printre noi insa intr-un final am reusit sa respingem atacul, si am avut noroc de medicul BlackOps care mi-a salvat viata mie si colegilor mei.

Aici aveti o filmare facuta din mecanizata care tragea in noi. NU vrei sa traga asa ceva in tine.

Se facuse deja 9:30-10:00 cand o parte din Rebeli vroiau sa profite de cazare, de mici si berea din Tabara Agafton insa mi-a venit o idee care am impartasit-o cu colegii mei:

-Ce-ar fi sa facem o aroganta si sa le atacam baza? Majoritatea vor sa faca acelasi lucru ca voi, pana ajungem noi or sa fie putini si o sa va puteti duce la bere cu inima impacata ca ati realizat ceva, ca ati intors situatia cel putin in noaptea asta in favoarea noastra.

S-a discutat, s-au tras concluzii, ne-am consultat cu generalul nostru Res care vroia sa ne intoarcem sa aparam baza noastra si pana la urma s-a decis sa nu se atace Baza Imperiala ci Satul 5 care era cumva mai aproape de noi. Eu am acceptat si-am intarit ideea ca putem ajunge cat ai zice „peste” bazandu-ma pe skill-urile mele fenomenale de orientare pe intuneric bezna, in padure, cu harti facute in Paint. (no offence organizatorilor, mie mi-a placut si treaba asta) Am fortificat Satul 1 cu ajutoarele trimise de Res apoi am purces spre Satul 5 si-am mers si-am mers si-am mers de-am ajuns la naiba-n praznic numai in Satul 5 nu. Conform hartii nu-mi dadeam seama unde sunt asa ca am scos telefonul (inca mai aveam baterie) si cu te-miri-ce semnal gps obosit si vai de steaua lui am reusit sa-mi aflu locatia, eram undeva pe langa marginea teatrului de operatiuni, mai aproape de baza Imperiala decat de Satul 5. Am inceput iar cu vorbe de imbarbatare, ca e gata, ne pierdusem dar acum avem drum, e piece of cake sa ajungem calare peste ei. Reusesc sa conving cativa care aveau chef de asa-zisa „chizdeala” si ii dam spre baza inamica. Pe drum, auzim galagie de motoare, lumini, reflectoare. Veneau cu mecanizatele spre noi, dau prin statie, ne aruncam cu totii prin buruieni si boscheti de o parte si de alta a drumului. Trec alea, mai mergem un pic, trec inapoi, iar ne aruncam in iepuris. Mai mergem iar, trec si aia cu mecanizatele din nou ne pitim prin frunze. Ajungem pe platoul cu baza inamica, ne asezam ca intr-un cleste care se apropia incet incet, pe intuneric, cu mers de pisica de cortul generalului advers. Eu personal am ajuns cam la 30 de metri de cort cand a inceput iadul, cu proiectoare puse pe noi, cu masini care ne fugareau prin padure, bile si tracere care zburau in toate directiile, zgomot de LMG-uri. Cover ca sa te ascunzi – p__a, numai copacei cat piciorul meu. Vorba cartii, combinand focul cu manevra am ajuns langa o masina de teren, am tras in vreo 3 care pazeau cortul, am distrus blindata (impuscand cu pistolul in baloane) si cand a trecut Rembo aka Kingslayer pe langa mine, am fost impuscat. Mortal de aceasta data. Mi-am verificat tot ce aveam pe mine si m-am indepartat cu vesta pusa, uitandu-ma inspre baza inamica. Cand ne-am adunat toti care fusem la atac (Compania 7 si Beretele Rosii) am aflat ca Rembo intrase in cortul inamic, si dupa ce a identificat generalul inamic – Cinefilu’ – i-a pus pistolul in piept. Asta se intampla cica pe la  00:40.

Ne-am intors, o parte in baza, o parte in tabara, eu personal am respawnat, mi-am facut plinul cu munitie, cu apa si-am mancat ceva ca eram rupt de foame, intre timp l-am pus la curent pe Res cu isprava noastra, Res mi-a povestit cum au fost atacati ei si cum a fost omorat el. Cum stateam acolo in cortul generalului halind din mancare, s-au auzit focuri pe afara, am lasat mancarea injurand, am pus mana pe replica si-am iesit afara. N-am inteles exact ce se intamplase, cica era baza atacata. In fine, m-am intors la masa, apoi m-am consultat cu Res in privinta situatiei din teren. Daca imi aduc aminte bine, stateam super bine cu banii, aveam Satul 2, Satul 3 si Satul 1 si o mana de oameni care-i cunosteam (din Independenti si BlackOps) pe teren, in Satul 3 si langa Satul 1. Am pornit iar prin bezna, singur singurel, cu o lumina chioara ca sa nu ma dau de gol si o iau prin padure. Trec prin Satul 3 unde daca imi aduc bine aminte oamenii se plictiseau teribil si ajung pe la vale de Satul 1, cu Independentii. Le explic ce-am facut cu baza inamica, le zic ca stiu in mare cum sa ajungem acolo si ii conving sa mai dam un raid asupra Bazei Imperiale. Si mergem si mergem si la un moment dat vedem la vreo 200m (ma rog, era o bezna totala si cam atata mi se parea sa fie) niste lumini. Cum n-avea cine sa fie decat inamici ne stingem luminile si ne deplasam incet. Aia isi sting si ei luminile si totul se intampla pe un intuneric ca smoala si intr-o liniste deplina. Dupa vreo 4 minute de mers pas-pas imi dau seama ca Independentii nu mai sunt pe nicaieri, nu raspund nici pe statie si eu ma aflu intr-o locatie mai mult sau mai putin necunoscuta, sunt singur cuc si sunt cel mai probabil inconjurat de inamici. Cobor spre ceea ce credeam eu ca e marginea padurii si ajung la un perete de beton, langa un teren de sport. Acolo vad pe un tip in ghillie si ne indreptam unul spre altul. Nu stiu ce avea tipul in cap, dar daca i-am vazut eu banderola rosie de pe picior si el o vazuse cea albastra de pe mana. Mergem unul spre celalalt si il intreb cu inima stransa daca mi-a vazut colegii – imi raspunde ca nu si ma intreaba acelasi lucru, ii zic ca am vazut ceva lumini prin intuneric cu vreo 10 minute in urma apoi ne uram succes si facem amandoi cale intoarsa, intram amandoi in padure. Merg inspre baza inamica, cred ca eram in dreptul Satului 5 si dau peste colegii de care ma despartisem mai devreme. Le povestesc faza, mergem mai departe si in loc sa dau peste traseul relativ usor pe care am mers initial dam peste un deal cu o panta de 45% si boscheti atat de desi incat nici acum nu stiu cum am trecut de ei, sau cum de m-au urmat baietii. Respectele mele, cu oameni de astia m-as duce la razboi.

Pe la ora 2:30-3:00 ajungem iar aproape de baza pe un drum care mergea pe marginea padurii, doar o mana de oameni, eu, Ovidius, Ovidiu, Lion si nu mai stiu cine. Cand sa intram in padure, observam ca cineva se apropie de noi dinspre baza, pe jos. Probabil erau oameni care se duceau la cazare. Ne aruncam in boscheti si facem liniste. Au fost probabil cele mai lungi secunde petrecute acolo. Continuam sa ne apropiem de cortul principal pe drum cand vedem o masina ca se indreapta spre noi. Ne-am aruncat la pamant, nemiscati in timp ce masina cu farurile si proiectoarele pornite a trecut pe langa noi. Panica totala insa nu ne-a observat nimeni, e fenomenal ce poate face noaptea si camuflajul. Am continuat sa inaintam pana cand am ajuns langa o masina de teren parcata la 30-40 de metri, inaintarea dupa acesta distanta mi se parea imposibila. Proiectoare alimentate de la generatoare erau indreptate in aproape toate directiile orbindu-ma. Din spate aud iar masina, probabil se intorcea mecanizata care plecase mai devreme. M-am aruncat la pamant si m-am facut mic mic langa masina parcata, sperand sa nu fiu vazut. Am scapat si de asta si m-am retras din pozitia aia pentru ca Lion vroia sa incercam sa-i flancam. Idee mai buna ca a mea. Ne-am apropiat pana cineva ne-a observat si-a deschis focul asupra noastra. Am murit destul de repede, fara sa fac pagube insa toata adrenalina care am simtit-o pana sa se termine tot atacul a meritat. Ne-am intors la respawn, am mai mancat ceva si m-am bagat in paza Bazei Rebele, adica la somn. Am luat un balot de paie, l-am intins pe jos intr-un post de paza si m-am intins pe spate cu replica in brate. Asta era pe la 4.30 si-am dormit aproximativ doua ore, timp in care m-am c___t pe mine de frig, m-am umplut de roua si m-au mancat niste tantari inghetati. Oricum, dupa ce alergasem toata noaptea, aveam nevoie de o pauza, puteau sa ma ia inamicii la cutit ca nu reactionam.

Cand m-am trezit, m-am urcat cu alti baieti intr-un Aro (eu eram gunner) si ne-am dus in Satul 3, apoi Satul 1 sa verificam situatia. In Satul 1 am ramas fara mijoc de locomotie asa ca a trebuit s-o luam pe jos inspre Satul 4 care nu-l vazusem pana atunci. Pe drum ne intalnim cu o mecanizata de-a noastra, trec pe langa noi cativa Imperiali care nu ne observa, si cu greu dam si noi de sat, dar observam si minim doi imperiali care il aparau. Noi in vale, ei in deal, noi vreo 5 ei vreo 2, eram cam departe unii de altii ca sa ne luam la impuscat si atunci mi-a venit o idee. Sa ne prefacem ca nu i-am vazut, ca nu am vazut satul, sa ne comportam ca si cum ne-am pierdut, sa ne retragem usor din campul lor vizual si sa atacam din lateral, de unde nu se asteapta. Zis si facut, am inceput sa ne scarpinam in cap sa merg cu harta in mana, sa fac gesturi de nestiinta si confuzie, usor usor retragandu-ne din zona. Ne-am apropiat mai apoi de Satul 4 si-am deschis focul. Am reusit sa facem curatenie acolo dar eu am fost ranit si in scurt timp am fost atacati de unde nu ne asteptam, nu dinspre baza inamica ci de pe culmea dinspre baza noastra. Am luat-o agale pana in baza mea, am trecut prin Satul 2 care nu-l vazusem pana atunci iar pe drum m-am intalnit pe rand ba cu ai nostrii, ba cu ai lor, ba cu ai nostrii, ba cu ai lor de mai multe ori. Am mancat ceva si-am vrut sa ma pornesc din nou la drum cand baietii cu care atacasem Satul 4 au venit cu un steag inamic capturat. I-am felicitat pe baieti si m-am pornit impreuna cu Akybo, Ghost, Lion si Vaya spre baza adversa insa prin alta parte fata de cele 2 incursiuni de cu o seara inainte. Din pacate, am trecut cu mult de baza inamica si-am ajuns la o distanta considerabila, care nici macar nu aparea pe harta.

Selfie cu noi, incercand sa ne gasim locatia pe telefonul lui Ghost.

Cand am reusit sa ne intoarcem in baza eu mi-am luat rucsacul cu provizii si m-am retras in Tabara Agafton pentru ca deja jocul era pe finale si dadusem deja prea mult, abia ma mai puteam misca. Ce pot spune despre event? Super fain, ideea e sa fii lasat sa-ti faci filmul, oricare ar fi ala. Eu m-am bucurat ca am avut cu cine sa joc si pe timp de noapte, unde lipsa actiunii (per total nu stiu daca am consumat mai mult de 16 incarcatoare x 75 de bile) insa adrenalina de a fi descoperit si atacat a meritat. Probabil e cel mai fain eveniment de airsoft din Romania si recomand la toata lumea.

*Nu dau cu caramida in piept ca s-a intamplat fix asa, a trecut totusi o luna de la event, daca aveti completari sau modificari, lasati un comentariu.

Latest Comments

  1. acsel 25 iulie 2014
    • Mack 25 iulie 2014

Leave a Reply