Interfetele propietare, singura problema in Android

De cand a aparut Android OS, pe 9 februarie 2009 si pana acum, au aparut 4 update-uri (Cupcake, Donut, Eclair, Froyo) ca sa nu mai zic ca se asteapta pana la finalul acestui an aparitia Gingerbread si cu fiecare noua versiune, acest sistem de operare a devenit din ce in ce mai atragator. Faptul ca cei de la Google lanseaza update-uri atat de repede a devenit o problema dar si un fapt care poate aduce profit, pentru producatorii de telefoane mobile.
Profitul vine de la „presupusa” nevoie a versiunilor superioare de Android OS de hardware pe masura – producatorii nu mai ofera suport pentru telefoanele vechi, pentru ca pot atrage astfel cumparatori pentru telefoanele noi care beneficiaza de versiuni mai noi ale sistemului de operare.
Problema vine din faptul ca toti producatorii de telefoane care folosesc Android OS, in principiu, au cam acelasi hardware si pentru a atrage cumparatorii, modifica OS-ul cu interfete/widget-uri/etc specifice (Sense pe HTC, TouchWiz pe Samsung, TimeScape parca pe SonyEricsson). Cand Google da drumul la update, el nu poate fi folosit direct in telefoane deoarece aceste interfete proprietare, sunt adanc inradacinate in sistemul de operare, le lipseste modularitatea home-urilor care se gasesc din belsug in Market, si pana se adapteaza interfata proprietara la update de catre developerii copaniilor producatoare de telefoane, dureaza o groaza de timp.
Cu viitorul update se anunta printre altele si o interfata regandita pentru Android, sa speram ca o sa putem avea acces la ea indiferent daca telefonul e un HTC, SE sau Samsung.
Ar fi bine daca s-ar renunta la aceasta inglobare a interfetelor in sistemul de operare, pentru ca cel putin pe moment, mi se pare singura problema majora a acestui sistem de operare.