>Simbolul pierdut

>
Prin bunavointa prietenei mele am facut rost de ultimul bestseller al scriitorului Dan Brown, intitulat Simbolul Pierdut. E a 4 carte a acestui autor care o citesc, dupa Codul Lui DaVinci, Inger si Demon si Fortareata Digitala. Ce sa zic, carte grozava, poate nu chiar atata de scandaloasa ca celelalte insa foarte bine documentata si cu intorsaturi de situatie care te lasa uimit. Aceasta carte m-a facut curios asupra noetici o chestie care ia in mod serios si stiintific chestii ca sufletul, gandul ca „materie”, impactul mintii umane asupra materiei. Desi considerata pseudostiinta, tratand subiecte „delicate”, pentru cine a vazut documentarele „What the fuck do we know?” si „The Secret” a vazut ca nu sunt putini cei care cred in influenta gandului, a mintii umane asupra materiei, asupra spatiului…si acestia sunt ori fizicieni ori preoti. Ciudat, nu?
E ciudat cum fizicieni care studiaza alcatuirea universului in care traim ajung la concluzia ca materia nu exista, exista doar informatie, iar noi, ca fiinte constiente, trestii ganditoare, putem sa modificam realitatea dupa placul nostru. Cu cat avansam mai mult, cu atat ajungem sa ne intoarcem la principii care le cunosteau Anticii. Pana la urma, cea mai avansata tehnologie disponibila pentru acele vremuri era insasi mintea omeneasca. PS:Dupa ce am citit cartea tare as vrea sa vizitez Washington D.C.