>Bad days

>
Ieri a fost o zi de rahat mai spre seara. Azi a fost o zi de rahat. Cuvinte, idei, frustrari si observatii imi vin navala, se ingusteaza ca intr-o palnie microscopica in idei care nu au coerenta si se pierd pana ajung la buricele degetelor cale lovesc tastele. Si cand cu greu se aseaza intr-o forma coerenta isi pierd ordinea, intelesul, relevanta, devin urate, schimonosite si fara noima. Se pierd apoi intr-o combinatie de select si backspace care n-o mai schimba nici macar salvarea automata a blogului. Ieri a fost o zi superba. Azi a fost o zi superba. Si cat de departe am trecut pe langa aceste zile frumoase de mai…Mi-e urat sa trag linie la zilele astea pentru ca sunt incarcate de uratenie. Niste zile frumoase incarcate de neintelegere. Incarcate de prostii. Pline de tristete. Zile hidoase mirosind a liliac inflorit, a iarba proaspat cosita. Zile hidoase in care poti sa umbli in tricou de dimineata pana seara si sa nu-ti fie frig. Zile hidoase cu primii tantari, albine si cantec de vrabiute. Zile hidoase in care in loc sa ma bucur de inocenta naturii care freamata le petrec in intunericul mahnirii. Natura renaste si eu ma pierd de ea. Fiecare cuvant e o insulta. Fiecare gest e o lovitura. Intrebarile sunt crime. Raspunsurie sunt genocid. Simpla existenta raneste. Si-mi aduc aminte cu dor de zilele frumoase cand o intrebare era o curiozitate. Imi lipsesc zilele cand raspunsurile erau calea spre intelegere. Cand orice cuvant de-al meu, al tau, al lui, al ei, al nostru, al lor era nevinovat si pur. Cand sinonimele erau legale. Cand nu conta daca raspundeai „Coboara” sau „Da” , ambele insemnand faptul ca cineva te asteapta acolo. Cand brichetele erau brichete indiferent de numarul de femei goale de pe ele. Cand sunai pe cineva sa spui ceva, nu sa-ti bati joc de el. Chiar zilele alea au disparut cu totul? Chiar s-au transformat intr-o joaca nesimtita de-a soarecele si pisica? Mi-e dor de zilele cand faceam dragoste fara prejudecati sau limite. Unde au disparut toate astea?