>
De ce despre limite? Pentru ca fiecare are limite. Totul in lumea asta nemarginita are un capat. Real sau imaginat. De ce zic asta? Cine dracu’ isi poate imagina un univers infinit??? Adica mergi mergi mergi trilioane de trilioane de ani lumina si miliarde de trilioane de catralioane de milenii-lumina si fata de punctul de unde ai plecat esti mai spre marginea universului. Ei pe dracu’. Universul e infinit, cum sa fii mai spre marginea lui? Si totusi cand zic limita nu ma refer la astea fizice. Adica, de ce lumina ar merge cu aproximativ 300.000 de kilometri pe secunda si nu mai mult? Adica instantaneu? Si instantaneu nu-i tot o limita? Unii au limita la bautura. De exemplu, eu daca beau 3 beri si 100g de votca deja e cam destul pentru mine, orice as baga mai mult in mine ori m-ar baga in coma alcoolica ori m-ar face sa vars. Sunt un tip destul de calm si calculat si istet incat sa nu fac prostii si totusi sunt capabil. Dar de ce? Pentru ca am limite.
Suport o anumita chestie pana la un anumit punct, dupa care ma dezlantui. Pana acum, pe lumea asta au fost 2 persoane care m-au adus la starea de maxim. Ambele au fost femei. Ambele au fost prietene de-ale mele. Ambele au facut-o dupa ceva vreme de cand ne cunosteam. Do I see a pattern here? Yes I do!
Apropo, a aparut Ubuntu Lucid Lynx 10.04 🙂
>pt ca te-au cunoscut mai in detaliu? …nush…era un proverb "cand doi oameni iti spun ca esti beat ai face bine sa te culci"..asa si tu cu femeile.
>Nu, pentu ca au inceput sa sara calul.
Ah, si inca o chestie…ce se intampla cand tot restul iti zic ca esti treaz si alea 2 persoane sunt mai ametite decat tine???