>
N-a fost sa fie
Ea era la scoala – el avea servici,
Nu erau impreuna dar se cunosteau de mici.
Se intalneau intamplator o data pe luna
Nu stiau ce sa-si zica – isi ziceau doar „Buna”
El o placea dar ea era combinata,
Ea stia asta si se simtea vinovata,
Si-ar fi vrut si ea sa fie situatia altfel,
Dar ii era greu sa-si paraseasca prietenul si sa fie cu el.
Si timpul repede a trecut.
Stiti si voi timpul cum trece…
El a plecat si si-a vazut de viata,
Ea a ramas, zilnic avea lacrimi pe fata.
Si-ar fi urmat inima ca nu-i pasa de bani,
Dar ai minte putina la 19 ani.
Mai tarziu peste ani el vine inapoi
Cand a plecat era singur – acum erau doi.
El uitase de ea, ea nu uitase de el,
Ea se despartise, el era continuare fidel.
El era fericit – ea era exact pe dos.
Ea inca tinea la el, el nu mai era afectuos.
Si saraca de ea regreta, el nu mai regreta nimic,
Si-a ramas in continuare pentru ea doar un amic.
Se salutau cand se-ntalneau, dar asta era destul.
Ea traia tot in vise, el de vise era satul.
Ca lumea reala nu-i doar vise e si cu ciment,
Nu orice poveste de dragoste are si happy-end.
Povestea nu-i trista – e doar realista,
Si adevarul e ca cei doi nici macar nu exista.
Am scris poezia asta in vreo ora, dupa ce am ascultat niste piese de-a lu’ Criss Blaziny.
>Foarte frumoasa poezia
>hallo dude!!!!mda misto poezie…pe unde mai umbli mane…pe la inundatii? vii pe la tara?
>Care esti mah care lasi commenturi anonime? :))
>bah mack yo is ozâ…:)):))
>pana la urma vezi daca ai avut incredere in tine lumea te-a placut…