>
Eu am adorat mereu să fiu în preajma prietenilor mei. Nu spun asta pentru că nu mi-aş iubi prietenele ci pentru că acuma este vorba de…bărbaţi.
În excursiile pe care le făceam la munte, unde ne adunam seara la foc, spre mirarea mea, de cele mai multe ori eram doar vreo 2 fete cu 15 băieţi…restul mergeau să doarmă sub pretextul că „ăştia iară vorbesc numa de-a lor”, sau ” precis iară se îmbată” :))). Zâmbesc şi acuma, cum zâmbeam şi atunci…şi mă tot întreb: „dacă sunt aşa de plictisite de bărbaţii de lângă ele, ce caută defapt lângă ei, ce le-a făcut să rămână lângă ei?”…, pentru că atunci când rămâi lângă cineva îl iubeşti pentru ceea ce este mereu, nu doar în anumite situaţii..nu? Dar mă rog…asta este altă discuţie, iar eu m-am abătut de la subiect.
Deci…rămâneam la foc, îmi luam o cană cu vin cald, mă aşezam într-un loc mai retras şi…îi admiram. Hahaa…bărbaţii sunt minunaţi să ştiţi…sunt nişte copii în aproape toate situaţiile, iar asta este deosebit! Înseamnă că ştiu să rămână mereu tineri. Râd şi glumesc din orice, dar nu mereu trebuie să o iei ca un afront…faptul că tocmai „tu” le-ai căzut pe moment în bătaia cuvintelor nu înseamnă că ei te urăsc sau au ceva cu tine…nuuu…înseamnă că vor DOAR să glumească. Ei nu sunt subtili ca şi femeile ei spun de obicei în faţă, dacă nu o spun în prima jumătate de oră, tot nu se abţin să te întrebe apoi ce au de întrebat, iar asta pentru că nu le place să fie cu două feţe (nu spun că nu sunt excepţii). De obicei femeile cred că atunci când bărbaţii se întâlnesc vorbesc despre alte femei…
:)))…hihiii, aţi fi uimite dragele mele ce subiecte haioase pot găsi să discute…”să vedeţi ce undiţă am eu”, „să vedeţi ce maşină mişto am văzut”, „oauuu aparatul meu foto”, „mai ţineţi minte când a dat ăla cu capul de bara din faţa blocului şi a căzut pe spate?”, mai ştiţi când ne jucam cu tubermanele în faţa blocului sau aruncam cu ceapă din balcon?”…şi din astfel de subiecte bogat dezvoltate de obicei se ajunge la mult râs, voie bună, amintiri care mai de care mai fanteziste şi pline de umor.
Eu îi iubesc în primul rând pentru că există şi pentru că eu consider că ar fi o mare pierdere să nu-i avem printre noi. Îi iubesc pentru că ştiu să fie corecţi de mult mai multe ori decât o femeie, pentru că nu sunt obişnuiţi să ţese tot felul de poveşti ca să afle de la tine ce au de aflat, pentru că nu le este ruşine să iasă pe stradă cu părul ciufulit sau cu o băscuţă ciudată şi să fie complexaţi, pentru că nu le este teamă să fie naturali, pentru că nu le e jenă să se joace cu un aeroplan de jucărie în parc nici dacă au 50 de ani, pentru că…explodează de viaţă şi voie bună aproape mereu. De cele mai multe ori … noi….femeile îi schimbăm şi îi transformăm în nişte posaci şi nu e bine. E mai bine şi mai frumos să îi vezi jucându-se cu copii pe jos, rupându-şi blugii de covor şi bosumflându-se că i-a bătut ăla mic sau vreun alt prieten la nu ştiu ce joc pe calculator, decât să îi vezi străduindu-se să fie cât mai „normali”, mai „perfecţi” şi mai chinuiţi cu nu ştiu ce fraze pompoase pentru noi femeile.
Mie îmi place să fiu lângă ei…pentru că este cu adevărat frumos să fii un copil mare pus mereu pe şotii şi nebunii. (…)
Textul apartine Lady Allia si provine dintr-un comentariu la acest articol
