>Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 1

>
De la bun inceput sa stabilim faptul ca Harap-Alb statea departe, undeva la un capat de lume. A crescut intr-un mediu exclusiv masculin, unde a fost marginalizat si luat in ras de tacsu’ (imparat sau rege, oricum un mare jmecher la el in tara) si cei 2 frati mai mari. Mediul de acest tip da nastere la extreme: molai care o sa traiasca toata viata pe spinarea parintilor sau cei indrazneti, care nu accepta banii si faima care decurg din „e baiatu’ lu X” si-si croiesc singuri un renume si avere. Tatal lu Harap-Alb avea un frate – Imparatul Verde (ulcer, probleme cu ficatul), care exact ca el, era „crai” undeva la mama dracului, in partea opusa lumii (si drumurile dintre cei 2 erau exact ca in zilele noastre, fara autostrazi, dar cu gropi si alte alea) si avea 3 fete (care e destul de clar cum le facuse, a tot incercat omul sa-i iasa un baiat, insa fara sorti de izbanda, pana s-a lasat balta).
Si pentru ca ban la ban trage, (vezi Legea Atractiei) printilor li s-a oferit oportunitatea sa preia conducerea imparatiei lui Verde, cand acesta i-a trimis lu frate-su o scrisoare prin care cerea unul din baieti, mai bisnitar, mai tupeist.
Binenteles, cel mai mare dintre baieti, si-a pus la punct gear-ul pentru drum, a primit accept-ul de la tacsu si a plecat. Numai ca tacsu era un travestit mai ciudat (se deghiza in animale), plus ca s-a ajutat probabil de o tehnica primitiva de teleportare, a ajuns in fata lu fiisu’ si i-a iesit in cale panicandu-i calul fapt care l-a trezit la realitate (pe fiisu’, nu pe cal) si l-a facut sa se intoarca din drum inapoi la traiul usor din palat. La fel a facut si ala mijlociu, n-are rost sa va mai povestesc, amarandu-l pe tacsu de i-a facut pe toti fiii lui de cacao, live, inclusiv pe ala mic, desi era nevinovat.
Si asta mai mic, a luat-o emo tare, si mai mai sa-si ia blugi de fete si sa se dea cu negru pe la ochi cand a aparut o baba. Si baba era si tiganca care stia sa citeasca viitorul si sa ceara bani, si-l sfatui pe micul print sa incerce si el sa ajunga la imparatul bolnav de ficat, dar sa-si ia cel mai naspa echipament, cele mai varza arme, si un cal rapciugos, cu motor de 1.9 pe jar. Dupa ce si-a luat milionul si i-a dat sfaturile lu’ ala micu, baba i-a dat cu praf de ninja spunandu-i ca poate o sa se mai intalneasca. Daca era dupa mine, ar fi trebuit sa-si ia training Nike din bazar, pistol carpati si un cal care il stiam eu cand eram pustan. Dar n-a fost dupa mine si fiul cel mic si-a luat hainele de mire a lu tacsu, niste sabii ruginite si pline de tetanos si singurul cal din herghelia lu tacsu care s-a incumetat sa manance jar. De 3 ori.
Nu mai zic ca fiul cel mic ii dadea cu etnobotanice si avea vedenii cum ca ar vorbi calul, ca ar fi mai tanar decat era, sau ca poate zbura. Ciudat trip, dar cine stie ce fumase.
Imparatul, cand vazuse calul care il alese fiisu facu misto de el, insa ii dadu si lui permisiunea sa-si incerce, asa ca feciorul cel mic isi puse in rucsac conserve de fasole cu costita, izmene curate si o sticluta de spirt (scopuri medicinale, binenteles), isi lua niste euro si dolarei si pleca la drum. Exact ca la ceilalti frati, i-a aparut defectul de tacsu’ imbracat in blana de urs, ca sa-l sperie. Insa calul s-a repezit cu copita zglobie la urs iar fiul cel mic, prinzand curaj, a vrut si el sa dea ursului o perversa ca la Targu Ocna, fara sorti de izbanda, deoarece imparatul deghizat s-a dat singur de gol de frica unei batai sora cu moartea.
Dupa aceasta intamplare, convins de calitatile de mardoi ale fiului cel mic, ii darui pielea de urs, il sfatui sa se fereasca de Cheloo (printul ridica din umeri, oricum nu asculta hip-hop romanesc) si de omul ros (probabil de la bautura sau emotie) apoi saruta de mai multe ori cand pe cal cand pe fiisu’ si le ura drum bun la amandoi.

Va continua.