>Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 4

>
Intr-o buna zi, cand Spinul cu Verde si cu „verisoarele lui” (vorba vine…) stateau la masa, li se adusera cam pe la vremea desertului, cand toata lumea normala mananca cozonac cu cola si gogosi, niste salati.
-Nepoate, ai mai mancat asa verdeturi pana acu’? zise imparatul catre Spin si Spinul isi dadu seama atunci ca Verde imparat e si vegetarian, mananca numai „bio” tocmai ca sa-si repare ficatul, si desi ar fi preferat o clatita, un ecler, ceva, se chinui sa zambeasca. Vorba ceea:

Doar cu morcovi si salata
N-ai sa vezi aia sculata

Si Verde incepu sa-i povesteasca ca verdeturile nu sunt aduse de la turci ci-s crescute fara ingrasaminte, fara chimicale, nimica artificial, si de asta au gust. Si-i mai spuse ca se gasesc cu mare greutate in gradina Ursului, si cu foarte mare greutate reuseste un padurar din cand in cand sa fure vre-o 2-3 frunze, poate aceste vorbe l-ar fi facut sa manance cu mai bun simt, si ar fi lasat o gura si pentru cele 3 fete, care si asa tineau cura de slabire si manacasera de dimineata numai un mar. Toate 3. Insa el fiind un badaran, incepu sa se laude, cu gura plina:
-Sa moara sluga mea in chinuri daca nu mi-a aduce si mie niste verdeturi d-astea, de-oi pune si la borcan, pe iarna!
-Pai cam asta se si intampla cu cei care sunt prinsi, ori vin cu salata, ori mor in chinuri! zise imparatul uitandu-se chioras la Spinu insa nu apuca sa-l mai faca si tampit, ca Spinul deja ii trimse un buzz lui Harap-Alb si dadu ordin sa aduca salati din gradina Ursului.
Si Harap-Alb se duse in grajd, mai fuma o o papadie si-un musetel, mai vorbi cu calul si visa din nou ca zboara si cand se trezi, isi dudu seama ca era in fata casei Sfintei Dumineci (ce zic casa, era ditamai vila). Nu de alta, dar la poarta era o pancarta pe care scria, cu litere de-o schioapa „Casa de moda Sf. Duminica”.
Si baba iesi din casa, isi scutura parul si se transforma la fel ca Claudia Cream in reclama de la LOTO intr-o bruneta eleganta si pana sa-si revina Harap-Alb din uimire incepu sa-i zica:
-In seara asta ramai la mine (Sf.Duminica:facutcuochiu Harap-Alb:guracascata) vezi ca e baie si sus si jos, ai niste oua…in frigider, de la tine am nevoie doar de buruienile care stii si tu ca nu-i bun sa le fumezi!
Si Sf.Duminica, pentru ca pe langa talent la creatii vestimentare mai avea si veleitati de gospodina se apuca sa faca o fiertura pe care o turna mai apoi in fantana din gradina ursului si, ascunsa intr-un tufis, si-l vazu pe Urs, cantand cu voiosie:
Tot ce vreau de la tine,e doar o privire…
Si o prima intalnire,numai lapte si miere
Si o nunta ca-n povesti numai lapre si miere
Si o luna de miere,numai lapte si miere
Si un copil cu ochii tai, numai lapte si miere
Si o casuta draguta tot numai lapte si miere
Si o viata numai lapte si miereeee…
Sf.Duminica, care stia deja preferintele culinare ale ursului, ii facuse o fiertura de lapte, miere si ierburi, pe care o bau ursul cu nesat si in scurt timp il fura somnul si cazu jos ca mort. Si fugi repede acasa la ea, il trezi pe Harap-Alb, (‘Mnezau, care frantz ma deranjeaza la ora asta!??!?!?) si-i dadu coordonatele spre gradina ursului, ii povesti cum l-a adormit si-i spuse sa se imbrace in costumul de travestit al tatalui sau si daca cumva ursul isi revine, sa-i arunce blana si sa fuga intr-un suflet inapoi.
Si se duce, gaseste gradina, vede Ursul, strange o sarcina de om prost, si cand sa plece, se trezeste Ursul si dai fugareala dupa Harap-Alb, insa aceasta ii arunca blana de urs si scapa, ca printre urechile acului.
Ajuns la Sf.Duminica, Harap-Alb ii multumi babei metamorfozate, ii saruta mana, piciorul si…juma’ de imparatie, ca cuvantul din poveste, ba mai este, ba nu este…

Va urma…