>Schimbarea mediului, un stres chiar daca nu mi-am dat seama

>– Ce faci dom`le-n toiul noptii? il suna vecinul de la parter pe Bula. Iti scartaie mobila de nu pot sa dorm deloc!
– Ma mut, dom`le, ma mut! A doua zi, Bula isi cere scuze pentru deranj. Vecinul le accepta si-l intreaba pe Bula de unde vine.
– De la marmacie, domnule, de la marmacie!
 
Ziceam în articolul ăsta, despre faptul că eu, în sinea mea mă cred destul de adaptabil încât să mă simt la fel de bine într-un club plin de lume și, la fel de bine, singurel bing-bang, pe o pajiște alpină din Carpați.
Credeam că mutatul, sau schimbarea de locație (la vârsta care o am acum) pentru o perioadă scurtă de timp nu mă afectează cu nimic, până când am incercat sa scriu pe blog din locații diferite de cele două locuri care le numeam casă. Că acum sunt vreo 3.
De exemplu, când ajung acasă la țară, e imposibil să nu trântesc vreun articol, două, trei…uneori chiar într-o singură seară. După ce am trecut de stresul mutatului in casă nouă, am reușit să scriu, în noua locație, printre zeci de trei-în-unu, cu aceiași frecvență ca mai inainte. Dar, dacă mă duc in altă parte, cum fac de exemplu când plec în cantonament, îmi trebuie macar câteva zile ca sa pot scrie ceva chiar dacă subiecte am gârla. Și asta nu-i bine, că imediat ce nu mai scriu nimic, pierd din vizitatori.
Sper totuși, că anxietatea asta, e corijabilă. La fel cum a fost cu somnul. Când eram mai tânăr, nu puteam deloc să mă odihnesc în alte locuri decât patul meu. Da, reușeam să adorm, dar nu reușeam să mă si odihnesc corespunzator. Acum, deși consider somnul o imensă pierdere de timp, mă odihnesc în orice pozitie, în orice configurație, în orice locație. Numai eu știu (bine, ca să fiu sincer, mai știu și alții, dar nu-i cazul să afle toată lumea) pe unde mi-am odihnit ochii. Lista e uriașa si cuprinde unele locatii foarte interesante.

Chiar, voi dormiți peste tot? Care a fost cel mai ciudat loc in care v-a furat somnul?