Zilele trecute am pierdut 10 minute din viată încercând sa demonstrez unei persoane care mi-a mărturisit ca din tractorul lui U650 vrea sa facă un perpetuum mobile folosind un motor electric legat la alternator. Am încercat sa-i explic ca acest lucru este imposibil fără sa intru in detalii despre prima si a doua lege a termodinamicii, si nu am reușit. Apoi, a trebuit sa mai pierd încă 5 minute, ca sa-i demonstrez ca un filmuleț de pe TikTok in care tripozi giganți atacau forțele militare din Europa in primul război mondial, nu era real, ci un film scifi spin-off dupa War of the worlds de H.G. Wells. Persoane ca aceasta sunt foarte ușor de influențat, mai ales daca nimeresc in echo chambers de propaganda si dezinformare ale rețelelor de socializare. Stiu ca scriu acest articol degeaba, ca nu o sa schimb pareri si opinii. Dar nici nu pot sa tac.

Cum a început totul.
E greu sa vorbești despre motivațiile si ideologia Federației Ruse fără sa iei in considerare cum se vede Federația Rusa, pe ea însăși. Si mașina de propaganda repeta la nesfârșit ca Rusia nu e o tara ca celelalte, ca Rusia este o mare putere, un imperiu unic in lume, moștenitoarea defunctei URSS si Imperiului Rus. Si drept urmare, aceasta are dreptul, obligația si datoria de a-si exercita puterea asupra teritoriilor adiacente, mai ales daca acestea a făcut parte, la un moment dat, din sfera sa de influenta. Orice discuții ale Rusiei despre tarile baltice, fostele tari membre ale tratatului de la Varșovia sau Asia Centrala sunt gândite din perspectiva cerințelor de securitate sau alte interese socio-economice ale Federației Ruse, nu din perspectiva drepturile tarilor suverane si independente.
Sunt mai multe aspecte care determina o anumita națiune daca va evolua într-o mare putere mondiala, si fără îndoiala, precursorii Federației Ruse au bifat de-a lungul istoriei multe caracteristicile de baza, fie ca a fost vorba despre teritoriul ocupat, populația, accesul la resurse naturale, forța de munca educata si cultura. Din păcate, conducerea Rusiei, din timpul imperiului Rus si pana in zilele noastre, a făcut mai multe greșeli care au dus o potențiala superputere in stadiul in care se afla in acest moment. In linii mari, acestea sunt: corupția ca stil de viată, incapacitatea de a oferi condiții de trai decente pentru populație si modul forțat de rusificare cu japca a națiunilor vecine si nu in ultimul rând excesul de încredere, toate au dus in final la colapsul sistemului, fie ca a fost vorba de Imperiul Rus, URSS, sau după cum vom vedea in curând, Federația Rusa.
Un aspect interesant, nostalgicii URSS sunt in mare parte si nostalgici si după Imperiul Rus, deși sovieticii l-au înlăturat Tarul Nicholas Romanov II prin bullet poisoning. Deci, in principiu, nu contează forma de guvernare, ideologia sau cine e liderul, este mai important ca la un moment dat, Rusia era o mare putere. Russia stronk!
Desi un concept vechi din 1895, winning the hearts and minds, adică câștigarea opiniei publice pentru a înlătura mișcările insurgente, partizanii, dintr-un teritoriu ocupat, nu a fost folosit niciodată de către ruși, si drept urmare fiecare tara care a fost la un moment dat sub ocupație sau in sfera de influenta rusa, in proporții zdrobitoare au ales sa se îndepărteze de ruși. De exemplu, la referendumul de independenta a Ucrainei din 1991, 92.3 procente din populatia cu drept de vot a votat pentru independenta, in oblasturile Luhansk si Donetsk unde etnici rusi sunt in procent de 38-39% a fost votata independenta fata de URSS in proportie de 83 procente, iar majoritatea a fost atinsa inclusiv in Crimeea, cu 54% unde 58.3% din populație sunt etnici rusi, in majoritatea oblasturilor procentajul fiind peste 90%.
La fel de graitoare sunt si imaginile si filmarile de la eliberarea orasului Kherson pe 11 noiembrie 2022, indiferent de ce zice propaganda rusa, indiferent de ce zice Elon Musk sau Donald Trump, indiferent de ce zic cei care considera ca anumite zone ar trebui sa fie sub control rusesc, mai ales acum, dupa razboi, nici rusii din Ucraina nu prea mai vor sa faca parte din Rusia.
Atat Imperiul Rus cat si URSS au tinut la un moment dat pozitii privilegiate pe scena geopolitica globala, dar nu au fost in măsura sa-si păstreze aceasta pozitie. Si marea strategie si doctrina de stat apare drept urmare a dorinței de a recupera, intr-o măsura sau alta, aceste poziții de putere.
De ce rușii gândesc cum gândesc.
Eram la o bere cu un bun prieten cu o săptămâna inainte de 24 februarie 2022 si ma contraziceam cu el, acel prieten zicand ca Rusia nu o sa invadeze Ucraina, ca Putin nu e așa de prost. Si argumentele lui aveau logica, pentru ca într-adevăr, Federația Rusa, regimul lui Putin si Putin însuși aveau atât de multe de pierdut, chiar daca invazia era un succes. Dar greșeala care o fac mulți analiști geopolitici este ca pleacă de la premisa ca rusii gândesc si evaluează la fel ca oricine altcineva. Ceea ce este greșit.
In primul rand, ideologia actuala se bazează pe cartea lui Alexandr Dugin din 1997, The Foundations of Geopolitics: The Geopolitcal Future of Russia care pe scurt militează pentru „finlandizarea” întregului continent European prin subversiuni, operațiuni de destabilizare, campanii de dezinformare, șantaj economic si energetic. Desi Dugin este mai mult o marioneta propagandistica decât un lider al actualei conduceri din Federația Rusa, cartea lui este utilizata ca manual la Academia Statului Major rus.
Pe de alta parte, ca ideologie oficiala, avem Doctrina Primakov, numita dupa fostul MAE rus Yevgeny Primakov. Aceasta stipulează printre altele, subminarea influentei si puterii SUA, pentru ca o lume condusa doar de o superputere ca SUA nu este o lume viabila pentru Federația Rusa. In al doilea rând, interesele Federației Ruse in spațiul ex-sovietic au întâietate, influenta EU/NATO in state ca tarile baltice si Ucraina sunt interzise cu desăvârșire. E logic ca e greu daca nu imposibil pentru Federația Rusa sa-si exercite influenta asupra unei tari care are garanții de securitate asigurate de către tarile membre NATO sau care are o economie integrata in spațiul Uniunii Europene.
Argumentul ca Rusia de fapt duce o strategie de apărare, in sensul de apărare militara, este nul si neavenit. Iata de ce.
E adevărat, Rusia a fost invadata de-a lungul timpului, datorita geografiei sale compusa din câmpii greu de aparat, asa ca strategia acesteia consta in crearea de zone buffer pe frontiere naturale, cum ar fi munți, râuri si întinderi de apa. Avea logica pe timpul lui Napolen, si avea logica pe timpul lui Hitler. Daaaar, in primul rand, nici o tara nu are vreun drept de la ’Mnezoo sa aiba granite usor de aparat, in detrimentul altor tari suverane. In al doilea rand, dintre toate tarile de pe glob, Rusia este una dintre tarile cele mai ne-invadabile, începând cu 29 august 1949 când au testat prima lor arma nucleara, având in prezent 5977 de focoase nucleare. Tot rușii spun ca NATO e o amenințare, si ca exista posibilitatea ca NATO sa invadeze Federația Rusa. Ceea ce e o idioțenie, pentru ca ideologic vorbind, NATO e o alianța defensiva, si daca tot esti paranoic si nu crezi asta, trebuie sa iei in considerare cum ai reuși sa convingi armatele celor 30 de state membre sa duca un război de cucerire cu lideri ca Viktor Orbán, Olaf Scholtz sau Macron. Plus ca aceste floodplains, aceste state tampon aveau o logica in primul război mondial si in prima jumătate a celui de-al doilea, însă in era sateliților de spionaj, a rachetelor intercontinentale hipersonice si a armelor nucleare, faptul ca ești înconjurat de tari prietene, contează prea puțin.
Deci e clar ca interesul Federației Ruse de a anexa sau controla tarile adiacente provine nu dintr-un interes strategic defensiv militar, ci mai degrabă menținerea puterii in forma actuala in Rusia, pentru ca niște națiuni independente, democratice si de succes in domeniul economic ar putea „întuneca” mințile populației ruse si ar duce la revoluții si schimbarea puterii in cel mai bun caz, sau dizolvarea Federației Ruse in republicile care o compun, ceea ce ar fi rău si pentru conducerea de la Kremlin dar si pentru UE si NATO pentru ca in vidul de putere creat, ar apărea o duzina de state cu acces la arme de distrugere in masa.
Vreau sa mai amintesc si faptul ca Ucraina reprezintă un caz aparte pentru Federația Rusa pentru ca pe lângă alinierea acesteia spre NATO si UE, exista posibilitatea ca aceasta tara sa devina furnizor de gaz pentru UE ca urmare a investițiilor celor de la Chevron si Shell inainte de de 2014, erodând poziția de „aproape” unic furnizor de gaz pentru Uniunea Europeana a Federației Ruse.
Practic expansiunea NATO este o amenințare pentru influenta rusa, nu pentru supraviețuirea Rusiei, si trebuie amintit ca relațiile dintre Rusia si Uniunea Europeana a fost foarte bune înainte de 2014. Sunt filmări cu ucraineni si polonezi, alături de francezi, americani si britanici care defilează prin Piața Roșie la parada de ziua Victoriei din 2010. Si când zic expansiune, vreau sa subliniez ca aceasta expansiune nu s-a făcut folosind rachete de croaziera si tancuri, ci diplomatic, fiecare tara aplicând pentru accederea la NATO, conform articolului 10 a tratatului Nord Atlantic. Un exemplu grăitor este faptul ca doua tari care multa vreme si-au păstrat neutralitatea au ajuns după invazia din Ucraina sa aplice pe data de 18 mai 2022 pentru statutul de membru NATO, fiind conștiente de o posibila agresiune din partea F.Ruse.
De ce rușii deja au pierdut.
E mai bine să taci din gură și să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială. Așa cum era înainte de 24 februarie 2022, Rusia încă dădea iluzia unui jucător important pe scena geopolitica. Acum majoritatea si-au dat seama ca e de fapt un tigru de carton, inclusiv aliatii sai istorici.
- Capacitatea Federației Ruse de a proiecta putere din perspectiva unei tari puternice, cu o armata competenta, s-a năruit in momentul in care ajutoarele cu specific militar nu ajunseră încă la armata Ucraineana si totuși nu au reușit sa preia si sa mențină controlul asupra teritoriilor cucerite.
- Capacitatea de a influenta economic EU prin resursele de petrol si gaze a dispărut in momentul in care marea majoritate a tarilor au încetat sa mai facă afaceri Federația Rusa. Conductele Nord Stream 1 si 2 au fost sabotate, tari care contemplau achizitionarea de armament si echipamente miltiare ruse au renuntat.
- Capacitatea de a proiecta securitate la modul in care o face NATO este pentru totdeauna pus sub semnul întrebării după ce Armenia a invocat articolul 4 al CSTO (echivalentul articolului 5 al tratatului NATO) si nu s-a întâmplat nimic.
- Presedintele Kassym-Jomart Tokayev al Kazahstanului, o tara membra CSTO a afirmat ca nu vor recunoaște Luhansk si Donbass ca state independente in condițiile in care tara renunța la alfabetul chirilic.
- Suedia si Finlanda au renunțat la statutul de tari neutre si au aplicat pentru NATO, tari ca Polonia s-au înarmat la maxim si tari care decenii intregi nu au investit in aparare au inceput acum sa aloce bani…
- Republica Moldova a renuntat de curand la sintagma de „limba moldoveneasca” in documentele oficiale, primeste ajutoare de la UE si chiar presedintele SUA a felicitat-o pe Maia Sandu pentru pasii luati de Moldova inspre Uniunea Europeana si NATO.
Toate astea, si multe alte sanctiuni impuse de Albania, Andorra, Australia, Bahamas, Canada, Croatia, Cehia, Danemarca, Grecia, Islanda, Japonia, Coreea de Sud, Micronesia, Monaco, Montenegro, Noua Zeelanda, Macedonia de Nord, Norvegia, San Marino, Singapore, Slovacia, Slovenia, Elvetia, Taiwan, Ucraina, UK, SUA duc la o situatie pe care eu o consider demna de mema cu „Omae Wa Mou Shindeiru” – care se traduce prin „You are already dead”. Cum zicea si Perun in unul din analizele sale, Putin ar trebui sa primeasca o medalie pentru promovarea intereselor NATO si UE, care erau in perceptia populara la un minim istoric.
Bibliografie:
Real Life Lore | Perun | LazerPig | Vlad Vexler | Task & Purpose |