Minuscul tratat de iubire tehnologizata

We say atoms are bound by
Weak Attractions.
Why not admit the Truth:
The Universe is held together by Love.

Michio Von Kerr,
Wayist physicist,
CY 9942

Iubirea, sau dragostea este un sentiment prea complex, prea puternic si prea greu de definit (in parte datorita manifestarilor sale iar pe de alta parte multitudinii de relatii care le implica acest termen). Desi, prozaic vorbind, iubirea este doar o farsa jucata de natura oamenilor pentru a da sens unui anumit comportament sexual de perpetuare a speciei, doar o modificare bichimica in fiziologia encefalului, doar o baie de dopamina, adrenalina, endorfine, testosteron, feromoni, serotonina, oxitocina și vasopresina, iubirea este fara indoiala un sentiment care merita trait si simtit.
De-a lungul timpului, poeti, pictori si sculptori, muzicieni si scriitori au incercat sa zugraveasca cum au putut si au stiut mai bine acest sentiment care afecteaza mai ales gandirea tinerelor specimene umane dar nu numai. (si chiar o afecteaza, s-a dovedit stiintific)
Privind din perspectiva obiectivului spre care este indreptat acest sentiment dragostea poate fi de sine (egoism sau narcisim), romantica, de familie, platonica, de arta, obiecte, patrie, adevar, etc, si lista poate continua la infinit, trecand in domeniul perversitatilor care de care mai ciudate. Dar cine suntem noi sa judecam cine pe cine (sau ce) iubeste?
Si ca tot veni vorba de obiecte, trecand peste obsesia bolnava a sculptorului Pygmalion care s-a indragostit de propria sculptura si a animat-o cu ajutorul Afroditei, trecand peste David din A.I. care isi iubea atat de mult mama, sau Tricia Helfer din Battlestar Galactica, sau pe Kristanna Loken din Terminator 3 pe care ar iubi-o multi barbati, chiar daca ar fi numai pistoane si circuite pe interior, sau robotul iubaret construit de japonezi, iubirea reala catre alte persoane din zilele noastre a fost modificata foarte mult de catre tehnologie.

– Marie, daca te culci cu mine, iti dau mobilul meu.
– Daca e asa, Ioane, s-a facut!
Dupa consumarea actului, Ion da sa plece.
– Ioane, zice Maria, da mobilu’??
– Aaaaa, da, noteaza: 0726…

Sunt curios care erau textele de agatat prin anii 50 pe la noi prin tara mai ales prin zonele rurale, insa in ziua de azi sunt ceva de genul „Ce caine dragut, ce numar de telefon are?”. Ca sa nu mai vorbesc ca lumea se cupleaza pe mIRC (pardon, se cupla, ca in zilele noastre mIRC=ul e depasit), pe Y!Messenger, retele de socializare gen hi5, Facebook, Netlog, etc.
Mai nou, relatiile nu pot exista daca cei doi iubareti nu consuma sute si sute de minute in retea ca sa-si povesteasca din jumate in jumate de ora cat de mult se iubesc, pupacesc, gandesc, gadilesc, etc. Tinerii fac sex prin telefon, se despart prin telefon, isi schimba statusuri in functie de „disponibilitatea” acestora, isi reamintesc unul altuia ca se gandesc unul la celalalt prin beep-uri, isi trimit SMS-uri, MMS-uri, isi dau Like-uri si comment-uri. In zilele noastre lumea se desparte tot prin telefon…totul tehnologizat. Totul bazat pe internet si telefonie. Persoane cu probleme de personalitate si socializare se bucura de videochat si exista site-uri pornografice specializate in sexul cu aparate special construite gen f*ckingmachines.com.
Toate relatiile sunt bazate pe retele de socializare si apeluri.
Cand prietena ta iti face scandal ca „de ce n-o beep-ui mai des” si de ce ai statusul de „Single” pe hi5, ajungi sa te gandesti „Cum dracu’ au ajuns parintii nostri sa se cunoasca, sa aiba o relatie stabila si sa se casatoreasca fara telefoane mobile, fara facebook?”
Chiar asa, oare cum?