My Precious

Three Rings for the Elven-kings under the sky,
Seven for the Dwarf-lords in their halls of stone,
Nine for Mortal Men doomed to die,
One for the Dark Lord on his dark throne,
In the land of Mordor where the shadows lie.
One Ring to rule them all, One Ring to find them,
One Ring to bring them all, and in the darkness bind them,
In the land of Mordor where the shadows lie.

Inainte de a-l gasi l-am gandit. L-am imaginat, l-am incadrant in niste limite, si-am sperat sa-l gasesc. L-am calculat, am cantarit avantajele si pierderile si apoi m-am apucat de cautat. Eram departe de lumea mea obisnuita. Mica mea lume era departe, atat de departe. Mai mult ca sigur, faptul ca ce cautam nu aveam sa-l gasesc in lumea mea i-a dat si mai multa insemnatate. Nici nu stiam unde sa caut dar m-am apucat de cautat mergand din loc in loc.

Privirea mi-a cazut pe tot felul de artefacte, de exemple ale maiestriei si imaginatiei. Si intr-un tarziu l-am gasit. Ma astepta pe mine, o astepta pe ea…L-am luat cu mine. Eram fericit si din cand in cand priveam la el cu speranta. Era micut dar insemana cu atat mai mult. L-am aratat la o singura persoana – imi era frica ca ceilalti sa nu-i fure din farmec. Era ca un obiect magic. Simplu si frumos ca soarele. La fel de galben, la fel de stralucitor dar infint mai puternic. Nu avea sa miste Terra in jurul lui – o va misca pe ea in jurul meu si pe mine in jurul ei. Ne vom roti in jurul celuilalt, ca un sistem solar dublu cum ar fi Kappa² Apodis, asa cum am facut-o de atatea ori insa legati infinit mai puternic. Speranta, viitorul, toata dragostea era focalizata printr-un lucru atat de mic incat il priveam si nu-mi venea a crede cat de puternic poate fi. Si l-am dat. Pentru as-i atinge scopul trebuia dat. (Si pana la urma nu era al meu, de la bun inceput) Momentul era ciudat. Incarcat de sarcini negative ca un anod care apoi se transorma in ceva pozitiv. Ea a cazut. Eu am cazut. Noi am cazut. Ne-am pierdut intr-un contact care n-o sa mai apara niciodata. Inca un moment unic din viata mea care a venit si a plecat de parca nici n-ar fi fost.
Acum il privesc si desi nu mai sta unde ar fi trebuit sa stea, nu ma pot desparti de el. Nu-i doar un lucru. Reprezinta o rugaminte si o urma de speranta. El la fel de galben si stralucitor ca la inceput. Totusi nu se mai afla printre stele. A fugit de acolo ca o stea cazatoare de pe cer. Acum e in mainile mele si ma gandesc ca, cumva, mainile mele n-ar trebui sa-l detina. Acum il privesc si ma gandesc ca, cumva, nu eu ar trebui sa-l privesc.