Corespondenta de razboi. Partea II

Continuare la Corespondenta de razboi. Partea I…

Stateam ranit langa copac si urlam din toti plamanii dupa medic, adica dupa Vente. In jurul meu se auzeau numai sunetele armelor care trageau, peste tot numai rafale si strigatele celor care chemau medicul, la fel ca mine.
Dupa ce am sangerat vreo doua minute, desi nu mai speram, m-am trezit cu medicul langa mine, legandu-mi bandajul pe mana.

Imediat ce mi-a legat rana, m-am retras impreuna cu el in interiorul satului, unde Playmaker mi-a spus sa ma duc cu bomba care o gasise in Satul 1 tocmai in Satul 2. Eu eram deja ranit o data si nu aveam sa supravietuiesc inca unui atac din partea Capitalei Rosii, am acceptat cu bucurie misiunea. Cu ochii in patru, am inceput sa alerg spre Capitala Albastra pentru a nu-mi da de gol intentiile mele, si imediat ce m-am aflat la adapostul rapelor si frunzisului am intors spre dreapta, urmand sa trec pe langa Satul 2.

Din loc in loc, ma opream si-mi consultam GPS-ul, apoi cercetam cu atentie zona care aveam s-o traversez. Nu stiam nimic despre inamici care sa fi ajuns atat de adanc in spatele liniei frontului insa niciodata nu poti fi prea precaut.
Mai tarziu, cand totul era deja terminat, am aflat ca era cel putin un sniper inamic undeva in spatele Capitalei Albastre. Eu nu l-am vazut, nu stiu cum a ajuns atat de departe. Pe drum am pierdut si contactul radio cu fortele albastre, nu stiam care-i situatia in Satul 3 si nici nu voiam sa nimeresc intr-o ambuscada organizata de rebeli. M-am apropiat cu prudenta pana cand am dat peste doi luptatori, care veneau dinspre Capitala Albastra si dupa ce am facut schimb de informatii, ne-am indreptat spre Satul 3 impreuna.

Am ajuns acolo imediat dupa un  atac esuat din partea Rebelilor sau din partea Luptatorilor Rosii, nu stiu exact cine si m-am lipit de cei care se duceau sa intareasca apararea in Satul 2. Cam la jumatatea distantei dintre sate, am intalnit rezistenta si eu am fost atins de foc inamic intr-o pozitie in care medicul n-avea cum sa ma panseze fara sa fie in pericol la randul lui de a-si pierde viata.

Am murit si m-am indreptat spre raspawn la Capitala Albastra, binenteles ca n-am nimerit directia din prima si m-am invartit vreo 10 minute pe-acolo fara s-o gasesc.

Intr-un final am ajuns in baza si-am infulecat ceva din mancarea care o aveam la mine, apoi la ordinele generalului am plecat spre Satul 3 sa intaresc apararea acolo, deoarece o mare parte din luptatori trebuiau sa plece spre Satul 2 unde cel putin din traficul radio imi dadeam seama ca se dadea o lupta grea. In Satul 3 erau doar trei oameni, din care doi stateau in sat si cel de-al 3-lea statea de paza pe o colina, pazind zona cea mai expusa unui atac. Am facut cu randul la paza bucurandu-ma de linistea care domnea in zona si injurand ploaia mocaneasca care incepuse. Dupa minute in sir in care nu s-a intamplat nimic, ne-am trezit cu opt sau noua luptatori din echipa rosie flancandu-ne. Era nasol.

Practic eram pierduti din punct de vedere a superioritatii numerice inamicului si a terenului inalt de unde atacau. Am chemat intariri prin statie si impreuna cu Sunrise am incercat o misiune aproape sinucigasa incercand sa le cadem in spate atacatorilor. Din pacate insa comunicatiile noastre erau ascultate si in timp ce vreo sase luptatori din echipa rosie atacau Satul 3, alti trei au ramas in urma pentru a ne scoate din lupta pe mine si pe Sunrise. Dupa un schimb scurt de focuri, Sunrise a fost lovit, iar eu am mai rezistat doua-trei minute, dupa care am fost lovit si eu, blestemand bateriile care ma lasasera balta la sistemul de ochire.

M-am ratacit din nou in drum spre Capitala Albastra si dupa ce am mai mancat din restul ratiei am primit informatii ca se va da atacul final la Capitala Rosie. Toata echipa albastra s-a adunat in Satul 2 si pe acorduri de Tezaur Folcloric am pornit atacul…

Un martor spunea: „La atacul final al capitalei rosii, aerul printre copacii din padure se misca dizlocat de forta de atac a albastrilor.”

Barba striga prin portavoce „Predati-va!” iar din Capitala Rosie se striga din cand in cand „Pupati-ne-n c*r!”   , luptatori mureau in ambele tabere, se aruncau fumigene, si printre copaci vajaiau gloantele incontinuu…

Am murit toti dar am facut prapad in Capitala, nu stiu daca mai ramasesera maxim patru-cinci din echipa rosie…

Precizari.