Ieri mergeam si eu ca tot omul de la magazin spre casa si trec la o distanta destul de mare pe langa doua babe insotite de o bazdaganie de caine d-ala mic si cu probleme grave de personalitate.
Cainele deja facea ca toate animalele si intr-un moment de inspiratie divina mi-am scos o casca din ureche renuntand la muzica de dragul integritatii pantalonilor si picioarelor mele.
N-am apucat sa mai fac trei pasi ca potaia s-a si repezit la picioarele mele in timp ce babornita radea sinistru ca o vrajitoare din filmele horror cu vrajitoare spunand printre chicoteli ca javra e cuminte dar o ia razna cand vede adidasi albi.
Cum ar veni, baba n-are nici o vina ca umbla cu patrupedul dezlegat desi stie ca-i defect.
Dau sa-l sperii, sa ma lase in pace, insa cainele era destul de serios si voia cu orice pret o bucata din mine astfel ca instantaneu am intrat intr-o dilema morala:
Sa-l calc pe cap sau sa incerc o tentativa de lansare in spatiu cu un sut bine plasat?
Ideea e ca nu am mare lucru impotriva cainilor, fac oamenii chestii necugetate de-ti sta mintea in loc, ce pretentii sa am de la un animal care-i cunoscut pentru faptul ca uneori isi linge propriile oO sau nu refuza un rahat cand simte nevoia?
Dar baba?
MaleSh
>Vroia si el adidasi albi :))
Coca Marcel
>frumoasa intamplare daaaaaaaaaaaaaaaaaaaamai interesanta e poza :)))))
de unde ai scos-o :)))))
Macku
>Google e mare 🙂