Imaginati-va o tanara femeie, sa o numim Ana, care dupa ani de zile de abuzuri indurate intr-o familie dezorganizata, unde a fost batuta si infometata timp de zeci de ani, fuge de acasa.
Cand credea ca in sfarsit o sa se bucure de libertate, de bunastare si o sa fie fericita, a intalnit un tip, sa-i zicem Ion, care i-a promis toate acestea si a crezut in el si-n vorbele lui. Numai ca s-a trezit dupa cativa ani si fututa聽sedusa si cu banii luati. El i-a vandut toate bijuteriile, toate lucrurile de pret cu care a plecat de acasa, plus i-a luat sistematic toti banii care aceasta ii castiga.
Asa ca si-a incercat norocul cu un alt tip, sa-i zicem Emil, care era bine intentionat, dar atat de „moale” incat Ion continua sa vina pe la Ana sa-i faca probleme, iar Ana era atat de orbita si debusolata incat dupa ceva timp l-a parasit pe Emil si s-a aruncat din nou in bratele lui Ion, relatie care mai apoi s-a terminat la fel ca prima data. De fiecare data saraca Ana a iesit tot mai sifonata, tot mai scarbita de tot.
Si intr-un final l-a intalnit actualul tip, sa-i zicem Tiberiu, cu care are deja o relatie mai lunga, care nu-i cel mai grozav om de pe pamant, dar care n-a bagat-o mai tare in datorii, care a aparat-o si a facut tot posibilul sa-l bage in puscarie pe Ion, dar n-a reusit pentru ca Ion, facand ceva ilegal, a reusit sa-l alunge pe Tiberiu de langa Ana.
In acest moment Ana e confuza si sufera de sindromul Stockholm (atasarea fata de agresor) si se gandeste foarte serios sa se impace cu Ion.
Cum ar trebui sa procedeze Ana? (VA URMA)
Denumirile astea gen „sindromul Stockholm” apar doar pentru ca oamenii cu un caracter maleabil (sa-i zicem) sa aiba scuze pentru modul in care se comporta. Nu stiu cat de mult ar influenta-o parerea altor persoane, oricat de importante au fost sau sunt pentru ea.
Ana, get your shit together girl 馃檪
Anei ar trebui sa-i spuna cineva, sau, si mai bine, sa o faca sa realizeze singura ca e om, nu animal. Ar trebui sa-i explice ca instinctele-i de a se intoarce la „masculul alfa” trebuiesc reprimate si in loc sa se ghideze dupa ele sa realizeze ca este o fiinta inteligenta a care-i gandire poate bate instinctele. Ana este, probabil, intr-o situatie in care se simte singura, neajutorata; probabil ii lipseste afectiunea si imaginea unui tata protector si, probabil, instinctual cauta protectie sub aripa unei figuri masculine autoritare si puternice, dar, in acelasi timp, la un anumit nivel, afectioasa. Cel mai bine pentru Ana ar fi sa gandeasca, sa realizeze ca nu depinde de nimeni, sa puna in balanta plusuri si minusuri, sa realizeze ca actioneaza instinctual si nu cerebral. E greu, dar probabil o figura masculina independenta, puternica, total diferita de Ion (inghiti-l-ar pamantul) ar putea s-o ajute. (Un nou „mascul alfa” care sa fie „mai tare” decat Ion, care sa-l umileasca pe Ion).
Am scris o groaza si mi s-a blocat Opera cand am dat Post Comment…
Ana tre’ sa realizeze ca e om, nu animal. Sa actioneze cerebral si nu instinctual. Sa realizeze ca, probabil, instinctul si lipsa afectiunii o trimit in bratele „masculuilui Alfa” Ion. Din cate imi dau seama acest Ion e genu’ de porc latrator care actioneaza instinctual si a caror instincte scapa de sub control si mai mult sub influenta alcoolului, genul de las care ar lovi o femeie sau pe cineva mai slab si nu ar vedea nimic rau in legatura cu asta. Revin… Ma cheama datoria…
In primul rand tot respectul pentru acest articol Macku…e un subiect spinos si prezent in viata cotidiana a omului de rand fie traind pe propria-i piele fie vizionand ororile stirilor de la ora 17.00. Sindromul Stockholm din ceea ce stiu se produce dupa traume severe si produse in mod constant pe parcursul unui interval de timp mediu spre lung, aceasta atasare a victimei fata de atacator si de aici si intorsura lucrurilor relatate de tine si finalul ciudat si frustrant.
In al doilea rand, sa nu mai bat campii degeaba luni dimineata, ceea ce ar trebui Ana sa faca este sa o ia de la zero. Sa puna nu un punct ci un semn de exclamare peste tot ce a fost si a patit, sa i se aprinda un beculet pe creier si sa incerce cu determinare si rabdare sa o ia de la capat.
Din punctul meu strict si personal de vedere nu are ce sa aleaga, doar daca e foarte masochista, nu te poti gandi ca printre optiunile tale se regaseste un monstru ce ti-a facut viata un iad, ci doar sa te scuturi de praf, sa iti ridici capul cu demnitate si sa mergi mai departe.
Teoria in combinatie cu practica ne omoara pe toti, stim sa dam din gura dar cand trebuie sa facem ceva concret o intoarcem ca la Buzau…ajunsa la un mare punct de cotitura si furtuna in viata ei, Ana tind sa cred ca va fi in stare sa aleaga linistea de care sufletul si viata ei tanjeste cu atata disperare, altfel va constientiza treptat ca odata intoarsa la acel purgatoriu, viata ei se va stinge ca o lumanare din ceara proasta si fitil scurt luandu-si viata sau luandu-i-se viata si asa prea slaba…