Nu prea ma omor eu dupa can-can d-asta bloggeristic, dar tare ma mai deranjeaza cand aud sau vad ca se intampla anumite lucruri. Si articolul asta ramane, nu-l da jos nimeni.
Alexandra a scris un articol sincer despre un eveniment organizat de inOras.ro (site care-l are in frunte pe Adrian Monoranu). Articolul la aceasta data nu mai exista decat in cache-ul Google din motive care nu le cunosc. Eu il am si acum, printscreen si text, o dovada de verticalitate si sinceritate pe care o fata cu sange in veioza a dat-o la acel moment. Faptul ca a avut curajul sa scrie acel articol m-a impresionat, si pe de alta parte am ramas cu un gust amar cand am aflat astazi ca articolul a fost sters si nu mai pot sa-i dau link. As putea sa-l reproduc eu, dar randurile astea sunt scrise fara stirea ei, si nu vreau s-o bag in belele aiurea. In fine, articolul ala avea 34 de Like-uri plus cateva comentarii si trackback-uri, care cred eu ca-i confirma autenticitatea. Cand eu am scris oarecum naspa de lansarea Redd’s am fost cam singurul pentru ca lumea se fereste sa fie sincera, sa nu se puna rau cu agentiile sau firmele, ca poate mai prind si altadata un eveniment, ceva. Dar un Like atunci cand arunca altul cu piatra, parca merge, nu? Nu judec pe nimeni, fiecare are motivele lui.
Dar, pentru un om care este profesionist in acest domeniu (ca nu degeaba invata pe altii) ma mira stangacia cu care s-a organizat evenimentul si cu care s-a tratat problema de imagine aparuta din cauza articolului Alexandrei. Ma mira.
Totusi ce m-a impresionat cu adevarat e reactia domnului Adrian Monoranu, un om pentru care aroganta e o calitate (Figura 1) care si-a varsat supararea imediat printr-un comentariu pe blogul lui Cristian China-Birta (Figura 2), reactie puerila si total gresita dupa standardele sociale. Sau de marketing online. Domnule Marius Sescu, regret ca va introduc fara voie in polemica asta dar stiu ca va pricepeti poate mai bine ca toti din grup la detalii de genul asta, am dreptate sau nu?
 |
| Figura nr.1 |
Eu sincer nu vad cum se poate confunda verticalitatea si curajul de a spune lucrurilor pe nume cu impresiile de celebritate. Daca si Alexandra B. e aroganta atunci nu stiu ce sa mai zic. Ah, stai, uitasem ca asta ca e o calitate… 😀
Si chiar daca ar fi unii care nu si-ar mai vedea lungul nasului de celebritate, nu pot sa nu observ, trecand peste faptul ca ai fugit repede cu paratul, ca generalizezi.
Si cand generalizezi, si ma pui si pe mine si pe altii in aceiasi oala cu cei presupus „impresionisti” pentru doua criterii pentru ca ma fac vinovat (am blog si sunt din Iasi), ei bine, ma simt atacat. Cum ar fi daca as zice eu ca profesorii de la UAIC iau spaga? (chestie inventata pe loc) Te-as fi inclus si pe tine, te-as fi pus intr-o lumina proasta?
 |
| Figura nr.2 |
Si repet intrebarea din titlu: De cand e gresit sa spui adevarul? De cand e gresit sa-ti exprimi o parere fie ea buna sau rea? Ce credibilitate mai poate avea cineva ca om daca se fereste sa scrie despre aspectele negative al unui eveniment, ori prin omisiune, ori prin „indulcirea” faptelor?
Atitudini d-astea promovam noi?
Esti al doilea om din blogosfera care imi da dreptate pe latura asta, ca am spus adevarul. In tot scandalul asta, recunosc, m-am trezit intr-o dilema localizata intre 2 poli: acela de a spune lucrurilor pe nume (intr-un mod direct, rautacios si lipsit de etica, asa cum mi-a fost caracterizata opinia) sau de a arunca intr-un grup de oameni, folosind o metoda pe care eu o consider josnica. Ce-am facut eu ‘nu se face’, mi s-a zis, dar cealalta faza?…
Imi pare rau pe de-o parte ca am iscand discutii intregi care nu isi au rostul. Imi pare rau ca m-am trezit singura intr-un soi de razboi in care mi se spune permanent ca toate astea se vor intoarce impotriva mea. Si imi pare rau ca tu n-ai gasit articolul care va ramane, totusi, ca marturie a unei decaderi viitoare a propriei mele cariere bloggoristice…
Vezi ca ai niste typo-uri prin articol. Titlu, ceva puncte puse de aiurea. Baga un spell checking in romana.
Iar de discutie, sa luam evenimentele cronologic si din perspectiva mea.
Lansarea Redd’s Cranberry.
Am fost cu o zi inainte, am tras niste cadre, am verificat terenul, ca na, sa stiu la ce ma astept. In ziua evenimentului, conditii ok, un pic intarziere, ne-am adaptat si am scos un filmulet fain. Misiune indeplinita din punctul meu de vedere!
Trimis mail la agentie cu linkul, spus ca evenimentul nu a fost prea reusit, dar datorita skillurilor mele nebune de filmare si editare, am reusit sa-l pun intr-o lumina buna. Si-au cerut scuze, aia e, merem mai departe.
Daca venea cineva si lasa in comentarii ca ba, fain, da organizare cam caca, normal ca ii dadeam dreptate.
Aveam dreptul sa fac mofturi? Normal! Am mers acolo cu echipament in valoare de cativa banuti, acasa am pierdut cateva ore cu procesarea si editarea si in schimb am primit o amarata de bere la 0,5L.
Legat de Blog Olympics, nu stiu ce sa spun, pentru ca nu am participat, iar singura chestie pe care am citit-o despre a fost doar articolul Alexandrei.
Vedem la editia a 4-a cum va fi. 🙂
Si ca exemplu de evenimente reusite la care au fost invitati si bloggeri spunem: Jameson Bus, Desperados Party, lansare card Cromatic, workshop 2Parale, “Start a party” with “THE BEAT”, Costel şi Teo (Deko) @ Felicia
btw, daca am ceva typo-uri, plm, se intelege 😛
Spell check in romana n-am. N-am d-astea. Doar moldoveneasca si limbaj de messenger. Nu zic mIRC ca o sa-mi zica astia nene. Merci!
Acum, fie vorba, Alexandra B e un pic aroganta in ultima vreme, ii creste valoarea (conform figura 1), dar chestia cu sinceritatea trebuie punctata bine. Ca si blogger, ce e mai important: sa-ti exprimi opiniile sau sa pupi in fund ca sa fii invitat peste tot ?
Nu stiu ce sa zic, eu incerc sa nu ma vand asa usor.
Macku, nu e greșit să spui adevărul, doar că vezi tu, pentru fiecare adevărul poate fi altul. Nu mă pronunț despre eveniment pentru că nu am fost personal acolo. Am citit pe net atât opinii pro cât și contra. Probabil adevărul e undeva la mijloc.
Pe de altă parte, eu apreciez faptul că firme, branduri, instituții din Iași încep să acorde mai multă atenție bloggerilor. Că se mai fac și greșeli e firesc, din greșeli învățăm, atât noi ca bloggeri cât și companiile. Îmi amintesc că prin 2007 nu era nici o companie în Iași care să facă ceva cu/pentru/despre bloggeri. E o evoluție. Asta ca să vedem și partea plină a paharului.
Ce pot eu să recomand fiecărui blogger e ca atunci când scrie articolul post eveniment să aștepte o zi înainte de publicare. Vorba aia, scrii la cald, analizezi la rece. Dacă după 1 zi ești de aceeași părere atunci apasă Publish.
Iti dau dreptate, si Alexandra si Adrian au actionat sub impulsul sentimentelor. Dar ca om care reprezinti un brand, oricare ar fi reactiile celor care scriu rau despre tine/evenimentul organizat de tine reactiile tale trebuie sa fie diplomatice, nu? Adica asta am invatat de la tine, de la sefa mea de la Samsung Mobilers si altii mult mai pregatiti ca mine.
Am stat de vorba cu Adrian imediat dupa ce am publicat articolul si i-am spus ce a gresit. Reactie gresita, etc. Si mi-a trantit-o pe aia cu „bloggerii astia-s mici, bla bla”. Una din intrebari a fost „Spune-mi doi bloggeri ieseni care lucreaza direct cu firme mari!” Si-i spun, eu si Acsel de exemplu, cu Samsung…a schimbat subiectul, el nici nu stie cu cine sta de vorba. Nu zic ca Adrian nu a muncit si nu s-a zbatut pentru acest eveniment, (din experienta mea personala pot sa spun ca poti sa te pui si-n cap sa-ti iasa ceva calumea si sa dai gres) insa nici noi (el a generalizat, generalizez si eu) nu suntem niste fraieri care pun botul la orice „piscot” ca-i dulce, ca-i acru, ca sa zic asa. Daca-mi trimitea mie un mail scris la modul personal, un rand acolo, sa scriu despre eveniment, chiar daca nu am participat nici macar ca spectator (am fost ocupat in ziua aia) scriam fara probleme. Insa dupa atata spam si pe mail si pe grupul de facebook, dupa modul cum a gestionat problema, sincer nu mai am aceiasi apreciere pentru dumnealui care o aveam inainte. Pentru un om care invata pe altii cum e treaba cu online-ul ma asteptam la o reactie mult mai okay. Atat. Si daca Alexandra nu avea macar 50% dreptate in ce a scris acolo, nu primea atat de mult feedback pro, right? Nu trebuie sa-mi dai raspuns, deja il stiu 😉
Noi oameni preferam sa fim alintati(mintiti), cine este laudaros in general are tot felul de avantaje.
Cine e prea sincer poate fi considerat acru, putin nebun, chiar si nemilos…
Concluzia… mai bine nu spunem adevarul.
Tu ai minti despre un produs cand toti cunoscutii tai ar sti de fapt care e adevarul?