Desi nimeni nu le-a vazut si a trait ca sa povesteasca (si e plin YouTube-ul de oameni suciti care sunt posibili martori), un card de zeite neprihanite cu pielea alba ca laptele si parul lung pana la calcaie alearga goale in fiecare dimineata pe dealurile din jurulul orasului Dej.
Roua scanteietoare adunata pe timpul noptii pe florile de pe camp ajunge pe trupurile lor in timp ce se zbenguie inocente prin iarba. Cele mai vrednice dintre ele, pentru ca nu toate merita aceasta onoare, sunt aduse cu mare grija intr-o poiana minunata in care nimeni, nici bondari nu bazaie, nici fluturi nu misca din aripi, nici macar vantul nu indrazneste sa sufle asupra Celor Alese.
In acel tainic luminis, albine fermecate culeg roua de pe sanii lor si o varsa in pahare de plastic de unica folosinta de 100ml.
Cam la asta m-am gandit cand 聽am servit masa (contra cost) ieri in Dej intr-o institutie a statului, si tot ce era de baut era un pahar cu apa plata. Un pahar de plastic, de unica folosinta, de 100ml.
Se zbenguie inocente prin iarba?… Prin care iarba? Aia pe care ai „consumat-o” inainte sa scrii articolul? Damn!… Tre sa imparti si cu mine… Experienta… Neaparat tre sa le vad si eu… 馃檪
Dude, mie imi vin idei d-astea tot timpul, n-am nevoie de nimic. 馃榾
trebuie sa te gospodaresti singur men in legatura cu continutul acelor pahare nu lasa in baza altora
dar oare care era continutul de ai visat asa feeric
la un pahar de 100 de ml mmmmmmmmhhhhhhhhhhhhhhhhhhh
ma indoiesc
daca era un pahar de vre-un litru de vodka buna vedeai si ce era in jurul Clujului daramite la Dej