Dishonored, sau cum sa faci un joc cum trebuie

Una din primele mele contacte cu un pc (era un 286 sau 386, nu mai stiu exact) a fost prin intermediul unui joc video cu 3 vikingi care aveau prostul (si amuzantul) obicei de a a comenta de fiecare data cand reincepeai o runda dupa ce mureai prosteste cu tot felul de replici acide gen „Haven’t we been here before?!” sau „I have a deja-vu feeling all of a sudden!” Nu-mi aduc aminte cum se cheama, dar tin minte ca m-am distrat teribil jucandu-l chiar daca era 2D, muzica era pe 8biti si vickingii erau la fel de patratosi ca piesele de Tetris. Multi producatori de jocuri au cam uitat ca nu conteaza grafica prea mult atata timp cat are ceva, un je ne sais quoi care sa-l diferentieze de cele 3464534 alte jocuri cu care seamana si ma bucur foarte tare cand reusesc sa dau peste asa ceva.

Dishonored a aparut in luna octombrie a acestui an din studiourile care ne-au dat Arx Fatalis, Dark Messiah of Might and Magic si Bioshock 2 (jocuri faine deasemenea cu care impartaseste unelele elemente) si anume Arkane Studios. Tehnic vorbind este un first-person stealth action adventure disponibil pentru platformele Windows, PS3 si Xbox 360. Engine-ul grafic folosit este Unreal Engine 3 care desi nu se compara cu Frostbite 2, nici nu trebuie, pentru ca jocul se misca foarte bine si arata exact cum trebuie.

Dar hai sa trecem peste clasificarile pompoase sau datele tehnice plictisitoare si sa va spun ca jocul e foarte fain tocmai pentru ceva ce lipseste la jocurile ultimilor ani, si anume atmosfera sau libertatea de decizie.

Pe parcursul celor 9 misiuni care se intind pe o durata de timp foarte multumitoare aveti ocazia de a intra intr-o lume fictionala, intr-un oras numit Dunwall care arata ca Londra in epoca victoriana cu tente steampunk, mai exact in pielea lui Corvo Attano, budyguard-ul reginei. Povestea incepe cand eroul se intoarce in capitala doar pentru a fi martor neputincios la moartea reginei si acuzarea lui de crima. Binenteles, ea continua cu incercarea de a salva fiica reginei, de a afla cum a aparut o boala misterioasa care transforma pe cei infectati in zombies iar sobolanii in bestii mancatoare de oameni si de a ucide (sau nu) pe cei responsabili.

Nu o sa va ofer informatii despre poveste pentru ca intradevar se merita aflata pe masura ce avansati in joc dar va spun ca puteti sa o faceti in propriul vostru mod, ori ucigand in stanga si in dreapta, ori strecurandu-va din umbra in umbra. Posibilitatile sunt foarte multe, si libertatea de decizie in abordarea unei misiuni este nemaipomenita. Totusi, ca sa nu plecati cu mana goala, o sa va ofer combinatiile la seifurile care le veti descoperi in diferite niveluri, care se pot afla si din joc dar mai greu:

Inca o chestie, sunt unele momente din joc cand puteti alege sa adoptati o atitudine vindicativa sau sa iertati si sa treceti mai departe. Deasemenea, jocul are cel putin doua finaluri, asa ca fiti atenti 😉

Per total, cred ca e cel mai destept joc care l-am jucat in ultima vreme, isi merita pretul, printre putinele jocuri despre care pot spune asta 😉
sursa imagine