Initiativa lui Arhi, am cam ratat-o cand a fost ziua aia, mi-e destul de greu sa fac ce vreau eu in perioda asta, adica sa scriu cand vreau, sa dorm cand vreau, etc. Totusi, m-am laudat la cineva cu mult inainte ca… Ca pot si eu sa scriu chestii siropoase si fara noima, sa umectez gurile cititoarelor cu lirismul meu ocult. Mno, am incercat sa ma tot feresc de momentul asta, dar vreau sa demonstrez ca se poate.
Ideea mea despre tesatura universului este incalcita. Dar cand imi doresc chestii, ele se intampla. Ca atunci cand te trezesti dimineata si mergi infrigurat pana la non-stopul de peste drum pentru un pachet de tigari Convertibles fara sa-ti iei portofelul. Si gasesti 20 lei uitati intr-un buzunar. Vorba cuiva, se-ntampla tat felu’. Asa cum s-a intamplat Ea. Vrei o femeie completa. Iti doresti un suflet, un trup, o inteligenta, si intreg universul conspira sa o ai. O vrei cu parul intunecat, cu ochii mari si verzi ca padurile Harghitei, iti doresti din tot sufletul sa nu fie ca celelalte experiente efemere si esuate care au precedat-o. Sa fie jumatatea ta spirituala, piesa pierduta de puzzle care mai lipsea din imaginea completa a vietii tale presarata pe alocuri cu esecuri amoroase mai mult sau mai putin edificatoare. Cea care va aduce echilibru in Forta. Si pentru ca din motive numai de o divinitate uitata stiute, universul ti-o arunca in fata. Si nu o data, ci de doua ori, ca sa stii sigur ca este Ea. E ca in bancul ala – te-ai indragostit la prima vedere sau trebuie sa mai trec o data? Genul de femeie in care iti vezi reflexia si iti dai seama ca Ea te vede altfel, mai bun decat esti tu in realitate. Pentru ca tu te stii. Te cunosti prea bine. Iti stii cele mai ascunse ganduri iar uneori te gandesti ca nu meriti toate lucrurile bune din viata ta. Ca ai dorit raul altora. Ca ai mintit. Ca dupa setul tau de valori esti doar un alt pacatos. Doar un om. Dar Ea vede in tine, vede prin tine ca printr-o perdea facuta de fabrica aia din Pascani. Vede peste si prin toate temerile tale. Peste si prin indoielile tale. Te vede in lumina ochilor ei, care iti atenueaza trasaturile intunecate ca un filtru anisotropic de 16x. Ca o pila care slefuieste blocuri de marmura pentru a scoate la iveala statui minunate. Care te creeaza si te schimba prin simpla ei prezenta. Cand o privesc, totul in jurul meu capata sens. Nu abstract. Capata intelesuri, care infloresc ca o iedera si imi acopera circumvolutiunile creierului imbatat de poezie, dragoste si endorfine. E ca un dulce drog, ca Mirodenia din Dune – care iti da aripi si iti deschide portile universului dar te incuie in acelasi timp in viitorul de neclintit al preconstientei .O binefacere si un blestem totodata. Mi-a redat libertatea si m-a incatusat in acelasi timp. Are gratia si pacea care o emana elfa bruneta – Erwin – din Lord of the Rings. Dar e cu mult mai frumoasa si mai atragatoare si mai ethereala. Pentru ca exista in realitate. Nu in imaginatia unui scriitor.
