Sa nu faceti prostia sa mergeti cu copiii daca sunteti parinti. Ieri, cand l-am vazut eu, erau cel putin cativa pusti de pana in 7-8 ani in sala, si pe langa faptul ca saracii nu inteleg o gramada din ideile prezentate in film, mai au ocazia sa vada si multa multa violenta gratuita, injuraturi, sange, ba chiar si o pereche de sani.
Atentie, urmeaza spoilere!
Daca ati vazut I, Robot cu Will Smith si Transcendence cu Johnny Depp, imaginati-va o combinatie dintre aceste doua filme, cu feeling-ul din District 9, tot al genialului Neill Blomkamp.
Aruncati o gramada de actori buni, Dev Patel (pustiul din Slumdog Millionare), Sigourney Weaver (seria Alien), Hugh Jackman (X-Men, Wolverine) impreuna cu Ninja si Yo-Landi Visser, solistii uneia dintre formatiile mele preferate – Die Antwoord, care din cate stiu eu, sunt pentru prima data actori de film si se descurca de minune. O parte din coloana sonora apartine tot Die Antwoord, ceea ce mi se pare genial, se potriveste perfect cu atmosfera. E genul de film la care m-as mai uita de 2-3 ori chiar la rand, unde razi in hohote minute in sir, dar sunt si momente in care iti urasti semenii si propria persoana, pentru minciunile si violenta de care suntem capabili sa dam dovada.
Chappie e un film misto, de actiune, dar care are si o sclipire de substanta, un miez care o data inteles, te poate pune pe ganduri. Robotul Chappie e cel mai fain personaj principal care l-am vazut in ultima vreme intr-un film, trecerea sa de la comportament de animal speriat, la cel de copil, apoi la un fel de adolescenta si realizarea intr-un final ca lumea este rea in esenta ei, faptul ca alege sa-i ajute pe cei de care a fost ranit, e aproape induiosator. Celelalte personaje, chiar daca sunt jucate de actori buni, palesc in comparatie cu robotul umanoid. Poate doar Nija si Yo-Landi impresioneaza prin ciudatenia caracteristica si totodata, naturaletea cu care isi joaca personajele. Filmul nu este 3D, si nici nu are nevoie, adevarata comoara a acestui film nu e in imagine, ci in poveste, in glume, in idei. Un lucru foarte „disturbing” (deranjant suna naspa in acest context, si nu gasesc un cuvant inlocuitor) e faptul ca dintre toate personajele, Chappie este de fapt un model de inocenta si compasiune, pe cand ceilalti, oamenii in carne si oase sunt meschini si egoisti.
Filmul te tine in priza pe toata durata lui iar finalul este foarte neasteptat. Recomand vizionarea la cinema. 😉
