Daca mai exista pe undeva fisele de la biblioteca comunala de unde am crescut eu, se poate vedea ca la aproape la fiecare doua saptamani, luam cate 5 carti, cateodata mai putine, cateodata chiar mai multe, iar intr-o perioada de 3-4 ani am terminat de citit rafturi intregi care contineau cartile despre chimie, fizica, astronomie, biologie. Am citit atat despre ameobe si dinozauri, cat si despre unde radio sau radiatii alfa, beta sau gama. Am citit atat despre Darwin cat si despre Einstein si chiar daca nu am inteles in totalitate ceea ce era prezentat in carti, am inceput sa am o baza destul de solida asupra principiilor dupa care functioneaza universul inconjurator.
Cred ca aveam undeva in jurul varstei de 15 ani cand am afirmat, mai in gluma, mai in serios, ca pot sa construiesc o bomba atomica. E o gluma si in acelasi timp nu este, pentru ca, fara sa vreau sa stirbesc munca a zeci de mii de oameni, atat teoretica si practica, desi construirea unei bombe atomice sau a unei bombe cu hidrogen, necesita un efort major, dispozitivul in sine este destul de simplu. Criminal de simplu. Stupid de simplu.
Dupa ce am terminat toate cartile de popularizare a stiintei, si am ramas fara, am inceput sa citesc despre istorie, despre filosofie, sau romane scifi, care, din punctul meu de vedere, au creionat modul in care informatiile brute, stiinta pura, care nu este influentata de moralitate, s-au structurat in modul in care inteleg si percep lumea in care traiesc. Don’t get me wrong. Stiu ca nu stiu totul. Stiu ca unori gresesc. Si contrar normelor sociale, religioase, legale, etc, care de multe ori incearca sa zugraveasca lumea in care traim intr-un mod simplist, in alb si negru, in bine si rau, in moral si imoral, in legal si ilegal, am ajuns la un set de valori si opinii, pareri, care ma obliga sa o vad in tonuri de gri. Si mai mult de atat, acel gri, in functie de context, poate sa reprezinte alb, sau poate sa reprezinte negru, ca in iluzia optica de mai jos, unde casuta A are acelasi ton de gri ca casuta B. E complicat, pentru ca moralitatea este o trasatura umana, si nu ceva palpabil, sau un fenomen, sau o caracteristica a naturii, o proprietate fizica a universului.
Mi-a placut foarte mult Oppenheimer, si regret ca l-am vazut abia acum, pe HBO, si nu la cinematograf, pentru ca sunt un mare fan al filmelor lui Sir Christopher Nolan, si eram convins ca o sa fie un film deosebit de bun. Si este deosebit, deoarece pentru mine, si urmeaza spoilers, cea mai importanta scena din tot filmul este cand Lewis Strauss, un important membru al Comisiei pentru Energie Atomica al SUA, jucat de Robert Downey Jr. are o cadere psihica si il acuza pe Oppenheimer ca a „starnit” comunitatea oamenilor de stiinta impotriva lui, incepand cu o intalnire dintre J. Robert Oppenheimer si Albert Einstein, unde Strauss era in apropiere, dar nu a aflat niciodata ce au discutat cei doi, cand de fapt toata discutia a fost despre o previziune si o realizare.
Poate unii care au vazut filmul l-au luat la, cum ar zice britanicii „at face value”, si l-au apreciat pentru distributie, pentru coloana sonora, pentru calitatea imaginii si asa mai departe. Insa cred cu tarie ca ceea ce face acest film deosebit, este ideea ca politicieni marunti iau decizii si „se joaca” incepand cu data de 16 iulie 1945 cu viitorul omenirii, neintelegand sub nici o forma, implicatiile tehnologiilor, care incepand cu momentul testarii primei bombe atomice, pot pune in pericol supravietuirea noastra ca specie. Iar persoanele care inteleg cat de cat pericolul tehnologiilor emergente, sau a celor care deja pot sa ne afecteze ca civilizatie, sunt ignorati, sau prost intelesi.
Acest film este un semnal de alarma. Incetinirea efectelor incalzirii globale pentru evitarea unui colaps climatic este ignorata de unii lideri pentru castiguri personale. Aliante si tratate care au functionat decenii intregi pentru neproliferarea anumitor tipuri de arme s-au destramat. Ne aflam acum intr-o noua cursa de inarmare nucleara, iar noi conflicte intre tari care deja au capabilitati de razboi nuclear se prefigureaza la orizont.
In acelasi timp in care astrofizicianul Neil deGrasse Tyson a lansat un avertisment dur cu privire la viitorul inteligenței artificiale, solicitând un tratat internațional pentru interzicerea dezvoltării superinteligenței artificiale (ASI), departamentul de razboi al SUA implementeaza utilizarea inteligentei artificiale de la OpenAI (dezvoltatorul ChatGPT) si xAI (dezvoltatorul Grok), companii care au acceptat termeni mai flexibili în ceea ce privește utilizarea militară, si sanctiuni impotriva Antropic, dezvoltatorul Claude, o alta companie care dezvolta inteligenta artificiala, acuzata de trump ca fiind „RADICAL LEFT WOKE COMPANY”.
Anthropic ceruse doua chestii de la Pentagon: prima cerinta, inteligenta artificiala sa nu fie folosita pentru arme autonome, care pot omori fara o decizie umana, si al doua cerinta, sa nu fie folosita pentru supraveghere in masa. Si iata ca doar pentru ca unii oameni au niste bariere morale, sunt etichetati ca dusmani ai statului.
In discursul lui Oppenheimer folosit ca intro de Linkin Park, la final zice „I suppose that we all thought that, one way or the other” dar care suna foarte similar cu „I suppose we all fucked up, one way or the other”. Si intr-un fel, prin alegerile noastre, toti suntem responsabili pentru situatia in care ne aflam, chiar daca ignoranta ne lasa sa dormim noaptea.
