A venit deja anotimpul cadourilor, cu zapada, cu beculete care in sfarsit s-au aprins si in Iasi, si eu si cu o prietena am complotat sa-i facem o surpriza unui prieten comun.
Am aflat ce-si doreste cu disperare…si bun bazat si eu si prietena ca nu are posibilitatea financiara sa-si ia singur obiectul mult visat, am asteptat linistiti sa vina Craciunul.
Si azi, stateam foarte linistit la un 3in1 cu cineva, si aud ca suna telefonul. Ma uit sa vad cine-i, ghici – prietenul meu. Raspund si-mi spune ca si-a cumparat obiectul care il planuisem noi sa i-l facem cadou de Craciun. Nu puteti sa va imaginati in ce stare de „facepalm” am avut in acel moment.
Acum ma gandesc ca daca vreau neaparat sa mai fac un cadou in veci nu mai astept vre-o ocazie. Cum am prins momentul, cum fac cadoul…
>cred ca e o chestie care se intampla o data in viata :))
>Sper. Din tot sufletul :))
>eu zic ca eo chestie frumoasa.e bine ca a reusit sa faca rost de acel lucru care si l-a dorit… acum tu poti sa-i faci cadou altceva…sau ceva care sa completeze acel lucru (daca este posibil).
>blue_hurt are dreptate… gasesti tu altceva pt mine… :))
>@BLUE_HURT Sa nu cumva sa se inteleaga ca nu ma bucur pentru el, doamne fereste, doar ca daca mai astepta un pic…
@taz I hope so :p
>@ Taz…la anu de acuma alt cadou :))) 😛
@ Mack… nu te bucurai mai mult daca o cumparam noi? :)))