Eu nu prea ma consum, asa de felul meu. Trebuie sa intru intr-o belea mare si sigura, ca sa incep si eu cumva sa-mi imi fac griji. Daca stau bine sa ma gandesc, intru mai des in stari de neliniste din cauza lipsei de timp, si nici macar atunci nu sufar cu adevarat de lipsa de timp ci de o vinovatie ciudata ca ma odihnesc lenevesc cand as putea face ceva.
Nu neaparat util, dar as face ceva. Mie somnul mi se pare o pierdere de timp, dar asta-i cu totul alta poveste, si mai bine revin la oile noastre.
Deloc nu-mi place sa-i vad pe unii ca se consuma, si se streseaza, si consuma timp si energie si nervi pentru niste chestii care nu merita. Pentru ca stresul nu face bine deloc. De la stres ai numai de pierdut. De la par sau culoarea lui, la linistea sufleteasca si sanatatea mintala. Mare prostie.
Adica e clar ca am si eu probleme, am si eu chestii care nu-mi ies din prima, mai fac greseli, doar om sunt, insa faptul ca nu ma consum ma face sa vad viata asa cu e ea: frumoasa. Am o banuiala ca simplul fapt ca esti stresat te baga in belele, insa un lucru mi-e clar:
Sunt doua tipuri de probleme. Cele care le poti rezolva tu si nu are rost sa te stresezi, si cele care nu poti sa le rezolvi tu, deci nu are rost sa te stresezi.
Fara sa doresc sa jignesc pe cineva, eu pun un semn de egalitate intre stres si prostie. Si e destul de simplu de combatut, fiecare o poate face in felul lui unic. Unii citesc, asculta muzica, se plimba, discuta, fac sex. Orice merge, nu conteaza, ideea e sa iesi din starea asta care numai productiva nu este.
Totusi, unii mai stresati, se vor simti atacati inclusiv de aceste randuri, asa ca am sa continui articolul in cel mai optimist mod posibil. Cu un banc:
Nivelurile stresului:
1. Iei in masina o autostopista, o fata tanara si frumoasa. Brusc, fata lesina in masina si o duci la spital. Acest lucru este stresant.
2. Dar la spital, medicii iti spun ca ea este insarcinata si te felicita ca vei fi tatic. Le spui ca nu tu esti tatal, dar fata sustine ca tu esti! Aceasta situatie devine foarte… stresanta.
3. Asadar… ceri un test ADN sa demonstrezi ca nu tu esti tatal. La finalul testelor, doctorul iti spune ca esti infertil si cel mai probabil asa te-ai nascut. Esti extrem de stresat dar totusi te simti usurat.
4. Pe drumul spre casa te gandesti la cei 3 copii ai tai.
Acum sa vezi stres!
taz
>la articolul asta ma simt vizat… ;))
Mack
>Erai si tu printre aia la care m-am gandit :p