Cu un rucsacel in spate, ca de obicei, urcam agale pe drumul care l-am batatorit de atatea ori inainte, cu castile in urechi ascultand niste muzica dubioasa ca sa treaca timpul mai usor.
Ca de atatea ori, si pe stanga si pe dreapta drumului stateau babe care le-am salutat regulamentar cu un „Buna ziua” fortat, ca multe sunt surde si daca nu te aude vreo una, dupa aia iti strica tot fengshuiu’ si karma ca te vorbesc de rau duminica la slujba.
„-Baetu’ lu X s-o facut nesimtit tare de cand o plecat din sat, nici buna ziua nu mai zice!”
N-am tricou roz, blugii ferfenita, nu mai am plete, nu-s ras in cap, n-am cercei in nas, arat destul de obisnuit, nu fac ca toate animalele cand merg pe strada, totusi le simt ochii care ma pipaie curiosi cand trec prin dreptul lor.
Dar nu-i nimic, m-am obisnuit cu starea asta de fapt de la o vrasta frageda, la un moment nu mai bagi in seama toate astea…
Si cum treceam nepasator printre meandrele concretului rural, observ o alta baba. Probabil un model ’32, printre ultimele de pe piata. Imi scot o casca din ureche s-o aud daca cumva zice vreo ceva, ii dau binete, si neprimind nici un raspuns, merg mai departe.
Cu vederea periferica, observ cum baba se intoarce cu fata spre mine, isi pune mainile in sold si incepe sa se uite dupa mine icnind ca un taur pus la jug. Si se uita la mine de parca eram vreo natie de Pokemon, nu om ca toata lumea. Vorbesc serios, se uita la mine cum se uita pustanii la primul film porno. Si eu, baiat bine crescut, mai fac vreo 5-6 metri, nu mai suport, ma intorc si o intreb:
„-S-a intamplat ceva?”
„-Nu maica, ce sa se intample?” imi raspunde ea, senina, cu mainile in sold continuand sa se holbeze la mine.
Tot drumul m-am intrebat daca-s eu din cale-afara de atragator, sau ea nesimita.
Paul Cioanca
>I seriously pokerfaced at Die Antwoord.
Macku
>Hai ca-i faina piesa. Fucked up, da' faina! :))
Paul Cioanca
>Mi-a ramas in cap intreaga zi, dupa ce am vazut videoclipul dimineata, si de cand am venti acasa am tot ascultat-o. Deci.. da
Ovidiu Nitan
>Cât mă enervează pe mine, când sunt pe la ţară, că tre' să dau mereu căştile jos din urechi când trec pe lângă cineva… Acolo, cunoscut-necunoscut, mereu rişti să fii întrebat de sănătate iar dacă ai făcut prostia să nu auzi… e jale.
Lucian Mustaţă
>Eu am o singură strategie în ceea ce priveşte salutatul la ţară (oo da, mi-am muşcat-o de multe ori că-s prost crescut şi că nu ştiu să dau bună ziua – durea-m-ar): Salut o dată. Dacă nu-mi răspunde există două posibilităţi de "mers" mai departe, în funcţie de starea mea de spirit: ori trec mai departe şi a doua oară când ne întâlnim mă fac că nu-l / n-o văd, ori îi umplu frigiderul de carne. E un sentiment fără egal să auzi, după ce i-ai spus bună ziua şi nu ţi-a răspuns şi îl trimiţi la origini, "ce-ai zis, taică???".
Coca Marcel
>poza de unde ai gasit-o e bestiala………….:))
KaoS
no mai vazut si ea saraca de mult un om normal…cu atatea specii p-acolo pe la fcs, hbs and shit