Eu ma consider gamer desi vremurile cand rupeam Medal of Honor, CounterStrike si Red Alert 2 prin internet-cafe-uri sau in laboratorul de informatica au apus de mult.
Timpul nu-mi mai permite sa mai pierd timpul la pc in mod neproductiv, si ma limitez la titluri de calitate gen Modern Warfare sau Medal of Honor.
Pe telefon, am instalat doar Asphalt 6 ca l-am prins la promotie si mai fac din cand in cand o cursa. Ma feresc in general de jocurile de actiune pentru ca adrenalina ma face sa apas cam tare pe ecran si n-as vrea sa-mi iasa degetele prin el. Pe tableta am doua jocuri care-mi mai ocupa timpul, My Country – un tycoon frustrant si Osmos.
Ei bine, Osmos vreau sa-l recomand in mod deosebit. Inca nu mi-am dat seama daca Osmos vine de la Cosmos sau de la osmoza dar…
… e unul din jocurile alea care te prind, care te fac sa-ti pierzi timpul intr-un mod linistit si captivant. Iti da o stare de chill, si chiar daca uneori pare imposibil de trecut un nivel, starea de relaxare nu te paraseste.
Practic, jocul se rezuma la o lupta de supravietuire la nivel celular dar cu influente cosmice. Absorbi alte celule mai mici pentru a deveni din ce in ce mai mare intr-o ambianta dominata de muzica electronica.
E un joc indie genial prin simplitate, la fel ca Plants vs Zombies sau Angry Birds, si se poate juca pe aproape orice, pe Mac, Linux, Windows, iPhone, iPad, Android si are si o varianta demo/free, care o puteti incerca daca nu ma credeti pe cuvant ca-si merita banutii.
Da’ si-i merita, serios!
Ovidiu Nitan
>Am cumpărat şi eu Osmos, pe Linux… aproape că l-am terminat, mai rămăsese un nivel din ăla căruia nici până în ziua de azi nu i-am dat de capăt (acela în care celulele se învârt foarte repede în jurul a "ceva" iar "de mâncare" nu sunt decât 2 – 3 bobiţe mai mici decât tine… naşpa nivel, aaargh!)