Astazi, pe drumul de intoarcere de la Vatra Dornei (promit ca o sa revin cu filmarea celor mai spectaculoase cazaturi cu snowboardul cu mine in rolul principal) am auzit la radio ca romanii habar nu au ce se face exact de Dragobete si s-au apucat de taiat porcu’.
Lucru normal si de la sine inteles in conditiile in care si Valentine’s Day si Dragobetele sunt ambele sarbatori importate din afara granitelor si nu au nici o treaba cu vechile traditii romanesti, cauzand confuzie, dureri de cap si probleme financiare in randul domnilor angajati in relatii mai mult sau mai putin serioase.
Ce se stie, sau cel putin ce se vehiculeaza de catre doamne si domnisoare e ca domnii ar trebui intr-un interval foarte scurt de timp sa se dea peste cap pentru a-si demonstra dragostea prin inimioare de plus, ursuleti de-o palma la 100 lei bucata, bijuterii si declaratii siropoase citite pe internet si invatate pe de rost.
Eu personal n-am nici un interes sa fac sapaturi cu privire la traditiile de Valentine’s Day dar cel putin in cazul sarbatorii Dragobetelui situatia sta cu totul altfel decat v-ati imagina:
Tinerii se aduna in fata bisericii si pornesc prin paduri la cules de flori. Yeap – cules de flori! Fac focuri pe dealuri si dupa ce tineretul sta de vorba, fetele incep sa alerge spre sat urmarite fiecare de catre un baiat interesat. Daca baiatul era sportiv si reusea sa prinda vreo fata iar aceasta il saruta, cei doi erau logoditi pe un an.
Deci fara inimioare, fara cadouri, fara declaratii de amor.
Sunt curios daca si intrecut cand s-a instituit traditita asta se cunoastea bancul ala:
„Daca fug – nu ma prinde, daca stau – zice ca-s curva. Mai bine ma impiedic!”
Stefan Sami
>"daca fug zice ca-s proasta"
ori vroiai sa fii sensibil?