Faptul ca am ajuns sa scriu acest articol dupa cateva ore bune de la situatia care m-a impins sa scriu inseamna ca intr-adevar m-a afectat. Experienta mea cu Posta Romana are doua variante, dupa cum urmeaza:

1.Varianta buna, cu zambete si voie buna (2 weeks earlier)

Dau comanda de afara (mai exact Hong Kong) ca-s eu ninja si am cu ce. Vine notificarea in posta, ma prezint la oficiul postal de vama, dau hartia, iau coletul, desfac coletul, vede poshtarelul sau poshtarita ce am acolo, incadreaza intr-o categorie, pune TVA si aduna cu taxele vamale, taie chitanta, dau banu, iau coletul, saru’mana, happy-happy joy.

2.Varianta naspa, cu mama lui si sex (now)

Dau comanda de afara (mai exact Hong Kong) ca-s eu ninja si am cu ce. Nu vine notificarea in posta, ma anunta hongkongpost.hk tocmai din China ca mi-a ajuns pachetul si ma duc aseara la oficiul postal, le zic la aia, aia zic ca nu, nu e la ei, poate e prin alta parte de oras, ca ei nu au nimic. Azi ma duc la serviciu si sunt sunat de la posta ca pachetul meu e de fapt ajuns (no shit, Cpt. Obvious!) exact unde intrebasem eu initial. Iau beneficiarii coletului cu mine ca sa incaseze jucariile si sa plateasca taxele, ma duc la posta, dau buletin, dau numarul de avizare comunicat telefonic, se aduce pachetul, sunt rugat sa-l desfac. Ma supun, desfac, „-Ce contine pachetul?” sunt intrebat – raspund ca niste articole de airsoft, si se trezeste un nene caruia ii doresc numai bine sa se bage el in seama ca nu stie cum sa incadreze alea. Incerc sa-l scot din nedumerire, „Dom’le, nu-i prima data cand primiti chestii de astea, nu sunt singurul care da comenzi, is jucarii, articole sportive in cel mai rau caz”, moment in care mosul imi pune pumnul in gura de parca doar el care habar nu avea cum sa incadreze jucariile mele, detinea Adevarul Suprem. Ca vezi doamne, el nu stie cum sa le incadreze, ca trebuie sa sune pe cineva de mai sus, o autoritate, ca el nu poate si nu poate. Binenteles, vineri e zi scurta pentru incompetentii din Posta Romana, si aia care trebuiau sa-i spuna ce-s jucariile mele, sunt liberi „Daca veneati un pic mai devreme…” Imi venea sa-i zic, dude, oamenii normali lucreaza 8 ore pe zi, si nu ajung in timp util de la serviciu ca sa se incadreze in programul redus al altora insa mosul avea o placere in a opri incercarile mele de a-l scoate din prostie cu expresia „Ma lasati sa vorbesc eu?” Omul era foarte pus pe fapte mari, adica sa nu-mi dea coletul azi, necontand nici un argument adus de mine. Intreb: „Dom’le, nu exista nici o lista in care sa scrie daca nu va ajuta memoria unde trebuie incadrate produsele mele, ca acum 2 saptamani am ridicat un colet asemanator.” Nu, vezi doamne, ca astea se schimba tot timpul, de la Bruxelles!!!!, ca nenea care trebuia sa-l sune, nu mai raspunde ca a terminat programul, ca personal o sa se ocupe si luni o sa pot sa-l ridic, ca ei nu sunt informatizati si nu pot sa acceseze. Ma uit in jur, 2 calculatoare. Ma plang ca o sa trebuiasca sa platesc eu bani de magazionare pentru incompetenta lor, ei imi fac o hartie si-mi promit ca nu. Am plecat cu mainile goale, dar cu ura in suflet.

Epilog.

As plati taxe de curier rapid pentru o Posta Romana care ofera servicii rapide, preluare de colete/plicuri/whatever de acasa si livrare la domiciliu. As vrea sa intru intr-un oficiu postal si sa nu gasesc la vanzare detergent de rufe, inalbitori, sapun, sau mai stiu eu produse care nu au nici o legatura cu Posta Romana. As vrea oameni la ghiseu care cunosc limba engleza si pot discuta cu studenti straini care asteapta pachete cu majun sau cozonac din Ruanda fara sa intervin eu si sa mediez legatura dintre ei. As vrea un serviciu de tracking care sa stie cand au un pachet atunci cand il au, si sa nu aflu asta de la serviciul postal al unei tari comuniste, de pe alt continent, aflat la o distanta de 7.948,50 km (cu avionu’) si in care nu prea se vorbeste romana sau engleza. As vrea o infrastructura informatica disponibila la orice ora din zi si din noapte, care sa ajute functionarii acestui serviciu sa-si faca treaba si sa nu ma poarte pe mine sau prietenii mei pe drumuri, ca sa dea niste bani. Si pentru cateva secunde, mi-am dorit sa o fac posta pe m… Mai bine lasa.

Sursa poza