Acu exact o luna, pe 22 iulie, Oana mea a gasit un pui de pisica care mai tarziu s-a dovedit a fi motan, abandonat prin Tg.Frumos. Ma rog, putea sa nu fie abandonat si doar sa se bucure de singuratate. Misunderstood, cum s-ar zice. Conform carnetului de sanatate, animalutul derberdeu e de rasa europeana, alb cu negru, cu o fata de prost (zic asta fara sa-l jignesc, ca pentru un motan e destul de destept) dupa cum puteti vedea si in poza atasata.
Il cheama Sherlock, si la vreo 2 zile dupa ce l-am adus acasa l-am si invatat sa se duca singur la tavita lui cu nisip si sa nu se rahateasca aiurea. Mentionez ca in cele doua zile a fost cam constipat or somethin’ ca n-a facut cam nimic, pe nicaieri. Cum l-am dresat? Din jumate in jumate de ora il udam cu apa pe la fund si il tranteam cu fundul in tavita cu nisip. Not funny, but effective 😀
Zgarda contra purici a purtat vreo 2 saptamani, de aia bio, nu cu chimicale, dupa aia i-am dat-o jos, ca nu paraseste casa decat atunci cand il ducem la veterinar, si n-are de unde sa faca altii. In timpul zilei doarme, nu prea se agita, insa cum se intuneca e maxim de amuzant, mai ales seara pe la 10-11 cand parca e bagat in priza.
O intrebare am si eu, cand ii tai ghearele, nu e prea incantat si dureaza o gramada. Faza aia cu obisnuirea lui, cu masarea pernutelor nu prea da rezultate si mi-a venit o idee… Daca ii dau catnip, am vreo sansa sa-l calmez indeajuns de mult incat sa-i tai ghearele linistit?
