Sunt multe, foarte multe aspecte care contribuie la societatea naspa in care traim, insa patru dintre ele sunt majore.
1.Din foamea universitatilor care nu-si permit sa puna taxe mari la persoane putine, se pun taxe mici la oameni multi. Asta duce cel putin in mod teoretic la o gramada de specialisti. Cinci cu mapa, doi cu sapa. Gen. Specialistii aia 5 trebuie platiti mai mult, ca nu degeaba au facut o gramada de scoli, cand majoritatea banilor se fac efectiv de aia 2 care-s cu sapa. Ca aia produc chestii palpabile. Nu trebuie sa ai scoala ca sa-ti dai seama ca o economie echilibrata, si cand zic echilibrata ma refer la echilibrul dintre ce se produce si ce se consuma, care se traduce practic prin pierderi zero/profit zero trebuie sa fie caracterizata de un raport numeric de forte de 50-50% iar cei cu sapa sa munceasca mai mult si mai bine incat sa fie treaba buna. Asta intr-un univers ideal in care cei cu scoli chiar ar iesi toti toba de carte. Spoiler – They don’t!
2.Promovarea intr-o functie nu se face pe criterii de competenta. A fost o vreme la inceputurile omenirii cand aia care erau lenesi, prosti sau ambele, mureau de foame. La propriu. Oamenii capabili erau pusi in functii pentru ca aduceau un plus la societate, aspect din care beneficiau toti membrii societatii. Standardele au scazut, lumea nu mai moare de foame, exista servicii sociale care te hranesc si te adapostesc chiar daca tu ca individ nu-ti dai cel mai mic interes ca s-o faci. Prostii ajung acum sa se reproduca, ba chiar mai mult decat aia cu gene bune. Promovarea se face pe criterii de rudenie, de prietenii si de atentii materiale. Practic, oameni incompetenti cu pretentii ajung sa conduca oameni competenti scarbiti de tot ce e in jur care nu-si doresc sa se scufunde in mizerie. Prostia si hidrogenul se gasesc peste tot.
3.Programul de lucru de X ore fix. In majoritatea cazurilor, de 8 ore. Indiferent daca ai ce face sau nu ai ce face, trebuie sa stai 8 ore la serviciu, lucru care se traduce in mintea multora, inclusiv mie, in urmatorea propozitie „N-are rost sa ma agit sa termin mai repede, oricum nu scap mai devreme”. Asta duce invariabil la o calitate a muncii pe unitate de timp foarte mica, o organizare proasta a activitatilor cu momente in care rupi bateria la telefon in doua incercand sa faci cumva sa treaca timpul si momente in care se sta peste program si se munceste de trei ori mai mult decat e ritmul normal, incercand sa se dreaga pe ultima suta de metri, chestii care trebuiau facute mai de mult.
4.Mentalitatea celor care conduc de „Lasa mah, ca merge si asa!”. Mentalitatea asta e o solutie usoara pe moment, dar pe termen lung se traduce printr-o scadere a calitatii muncii, a calitatii produselor, o crestere a timpului de productie si solutionare a problemelor, o durata de viata mai scurta a produselor, probleme mari de intretinere si reparare, si cate si mai cate. Plus ca aia carora li se spune treaba dintre ghilimele de mai sus ajung sa injure printre dinti si sa se intoarca tot la o zicala caruia nu i-am gasit inca alternativa in alta limba. „Vor sa faca din c*cat bici, si sa si pocneasca.”
Am scris asta ca sa nu mai umplu frigiderele unor oameni cu carne. Desi sunt constient ca o s-o fac din nou, cu proxima ocazie…
