Mereu am visat sa fiu un marinar care sa colinde cele mai involburate mari si cele mai intinse oceane, sa vad tari straine si pline de mistere, sa le descopar istoriile si obiceiurile si chiar sa gust din mancarurile care au gustul specific al zonei. Ce poate fi mai frumos de atat nu pot spune pentru ca visul meu pare, in momentul de fata, cel mai frumos. Cand am ocazia pornesc impreuna cu parintii mei la mare unde petrecem cateva saptamani bune de vara bucurandu-ne de soarele cald care ne bronzeaza pielea si de apa racoroasa a mari care ne mangaie cu valurile ei spumoase. Nu prea departe, in larg, se zaresc vapoarele care ma fascineaza si atunci visez cu ochii deschisi ca sunt marinar la bordul acelui vapor, care fluiera visator si plin de dor la iubita care si-a luat ramas bun fluturand batista umeda de lacrimi.
Insa stiu ca viata unui marinar nu este deloc usoara fiind plecat uneori si 6 luni pe an petrecand acest timp pe vas. Chiar si asa eu tot nu vreau sa renunt la visul meu si tot cred ca intr-o zi voi fi si eu departe in larg hoinarind pe intinsul marilor facandu-mi treaba cat mai bine. Am acasa foarte multe carti ilustrate cu diferite expeditii ale marilor navigatori, cunosc pana si denumirea vaselor cu care au intrat in istorie si poti sa ma intrebi despre fiecare si eu iti voi raspunde cu ochii inchisi la orice intrebare. Mai nou m-au fascinat si jocurile cu vapoare pe care le-am descoperit si pe care le-am jucat conducand diferite vase si chiar barci descurcandu-ma foarte bine. Nu sunt adeptul pierderii timpului pe internet, insa de multe ori ma ajuta sa ma delectez si chiar sa ma informez din surse sigure afland informatii despre pasiunea mea.
Chiar m-am apucat intr-o zi sa imi confectionez un mini vapor din materiale reciclabile, ca tot invatam asta la scoala, si mi-a reusit de minune incat l-am asezat ca pe o piesa de muzeu intr-un loc sigur in camera mea unde sa poata fi zarit si admirat de prietenii ce vin la mine in vizita. Multi se opresc sa il studieze si raman uimiti cat de atent am fost la detalii si ca nu mi-a scapat nimic aratand foarte bine facut parca de maini mestesugite. De curand am inceput sa scriu si poezii imaginandu-ma deja calator pe mare plangand dorul de casa si de cei ramasi si asteptand clipa cand ii voi revedea din nou, sau imaginand locurile in care acostam cu vasul prezentand parca un tablou rupt din realitate.
Cred ca sunt multi cei care imi impartasesc aceasta pasiune si dorinta de a fi candva marinar si ma inteleg si imi dau dreptate in totalitate. Mai cred ca fiecare dintre noi trebuie sa avem un vis, mai mult sau mai putin realizabil, pentru ca el ne da puterea sa credem ca ceea ce ne dorim putem avea si ne da puterea sa trecem mai usor peste multele bariere ca sa ajungem la visul nostru candva. Eu inca nu am ajuns, insa mai este vreme, dar am toata speranta ca el, usor usor, va deveni realitate.
){kind=link}