Scandal pe grupul de parinti de la scoala lu fica-mea, cu amenintari gen
„am sa vorbesc cu doamna învățătoare sa o retrag pe X de la ora de religie daca se poate!”
pentru ca proful de religie, le-a spus unor copii de 7 ani ca, citez:
nu exista Mos Craciun si nici Mos Nicolae.
..ca parintii sunt cei care le pun cadouri sub brad.
Lucru total adevarat. Din pacate, Mos Craciun e la fel de inexistent ca…hmm…oare la ce entitate magica se roaga preotii? Acestea ar putea sa zica ca „Vai, dar Domnul Dumnezeul meu imi porunceste sa nu cred in altceva decat in EL, e in a doua porunca, Fuck Santa!”
„Să nu ai alți dumnezei afară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești.”
Porunca foarte importanta, care se adresaa NUMAI barbatilor evrei. Si Mos Craciun si Dumnezeu fac parte din categoria prietenilor imaginari, dar pentru categorii diferite de oameni. Nu mai stiu in ce stand-up am auzit o faza misto, probabil la George Carlin sau Teo, sau la amandoi, ca religia e ca un penis. E okay sa ai unul, e okay sa fii mandru ca ai unul, dar nu e okay sa-l bagi cu japca pe gatul altor oameni. Si o sa aud de la unii, ceva de genul:
Huo! Ce te opreste atunci sa nu furi, sa dai in cap, sau sa violezi, om fara-de-Dumnezeu?
Si raspunsul meu sincer este. OMFG. Daca e nevoie de recompensa vietii vesnice si frica de infernul nesfarsit ca sa nu fii un om de cacat, inseamna ca esti un om de cacat. Dar, revenind, mi se pare un pic deranjant ca sunt unii, care sunt atata de verticali si deasupra tuturor in habotnicia lor incat pot sa strice bucuria unor copii de sapte ani, afirmand ca Mos Craciun nu exista. Bine ca Sf. Treime exista…
Religia care se invata in scoli ar trebuie sa fie o expunere a ceea ce inseamana credinte, ritualuri, culte, istoria religiilor, etc. Nu doctrina crestin ortodoxa cu japca. Romania este un stat laic, iar cine inca n-a trecut de etapa prietenilor imaginari pot sa-si exercite credinta in absolut ce vor, sa o faca fara nici o problema sau judecata din partea mea. Dar nu forta niste idei stupide din antichitate pentru a controla viata unor minti tinere, care nu au nevoie de povesti cu sacrificii umane, pariuri intre fiinte supranaturale despre cat pot chinui un om pana cand renunta la credinta, si alte povesti horor misto din Vechiul Testament. Pe care, apropo, nu prea il citesc credinciosii, e chestia aia „ma duc la popa sa-mi citeasca!” like dude, dude, esti analfabet? Nu stii sa citesti singur? Citeste-ti singur Biblia, cruceste-te (see what I did here?), apoi da-ti seama ca nu trebuie neaparat sa citesti si concurenta, (Coran, Vedas, Tanakh si Talmud, etc) sa stii ca totul e suport emotional. Dar inteleg rolul religiei in vechime, ca trebuia sa fie ceva civilizator pentru aia mai oportunisti care furau, dadeau in cap, violau, etc si pe unii din aia ii calmai cu pedepsele vesnice. Si inteleg si rolul personal al credintei, ca e o nadejde care te poate pune pe picioare atunci cand nu mai poti sa mergi, e si ca un compas moral, ofera niste teluri, niste obiective clare, pe care daca le atingi, ai o scapare, ai parte de bine, on the other side.
There is no other side. La fel cum nu exista Mos Craciun. M-as duce la acel preot si i-as marturisi despre inexistenta lui Dumnezu. Sau daca a existat vreodata, cum zicea Friedrich Nietzsche, Dumnezeu este mort.
Dar cuvintele lui Nietzsche nu afecteaza un preot cum se intampla cu un copil care aude ca Mos Craciun nu exista. Si nu in ultimul rand, erodeaza increderea copiilor in parintii lor cu o chestie destul de importanta la varste fragede, doar din dorinta de a … a ce? Anyway, trebuia sa ma venitilez un pic aici, ca sa nu ma venitilez in alta parte. Fiica-mea cred ca dormea totusi la ora aia ca nu s-a plans, n-a zis nimic de Mos Craciun. Craciunul lor e aproape salvat, atata timp cat nu se mai repeta acest fapt, al inexistentei.
