O prietena imi povestea acu’ cateva zile ca unul dintre prietenii ei, posesor de iPhone, incercand sa se uite la niste poze pe telefonul ei (un Nokia, serie N, nu stiu exact de care ca toate-s la fel, ce-i important e ca nu avea touchscreen) a inceput sa dea cu degetul pe ecran exact ca si cum ar fi facut pe iPhone.
Am ras de m-am cac tavalit pe jos. Asta pana cand mi s-a intamplat si mie o chestie. Dupa cum spuneam si in articolul despre telefoanele mele, Samsung Galaxy Spica nu-i primul meu telefon cu screentouch. Am mai avut un P800 si un P990 de la SonyEricsson. Si astea doua au touchscreen rezistiv, nu capacitiv, si reactioneaza mai bine la stylus decat la buricele degetelor.
De P800 nu pot spune ca m-am bucurat prea mult, insa P990 l-am avut vreo 3 ani, timp in care m-am invatat cu modul lui de utilizare, de eram in stare sa editez apn-uri in somn. De curand, un alt prieten, a venit la mine cu un SonyEricsson M600 – nu toate functiile de pe P990, dar acelasi tip de soft, acelasi tip de ecran touchscreen rezistiv. Si eu, ca un copac ce sunt, in loc sa-mi folosesc unghiile pentru a intra in meniuri si a deschide aplicatii (asa cum obisnuiam sa fac cand mi-era lene sa scot stylusul), eu imi intindeam degetele pe ecranul bietului telefon de parca ar fi fost vreun iPhone sau Android. M-am oprit, mi-am dat (mental) doua palme sa-mi revin si mi-am continuat treaba.
E o chestie faina lipsa asta de butoane, sa tragi de o poza ca de o guma si ea sa se mareasca, sa frunzaresti printre albume exact ca si cum ai face cu un almanah, sa dai click direct unde vrei fara sa trebuiasca sa sari din link in link pana ajungi la cel dorit…
Nu stiu ce m-as mai face daca ar trebui sa ma intorc la un telefon clasic, cu butoane, unde sa nu mai aiba nici un efect daca pun mana. Mie imi place sa pun mana, si…cred ca as intra in sevraj :)) Voi nu?
Ah, era sa uit! Ecranele astea, nu se gadila?
