Cum te numesti atunci cand nu poti fi asa cum ar trebui sa fii?…
Ce fel de om esti cand oricat de mult ai incerca nu reusesti sa fii asa cum ar vrea altii sa fii?…
Daca nu esti in stare sa te bucuri pt fericirea altuia inseamna ca esti un om rau?… Ar trebui sa faci din diplomatie un exces, sa fii fals, sa calci in picioare propriile trairi si sentimente si sa inveti sa iti aranjezi cu grija, zi de zi, acea masca urata pe care sperai sa nu o scoti nicicand?…
Ar trebui sa te conformezi?
Sa uiti de tine si de tot ce ti-ai promis candva si sa inveti, sa iti doresti sa fii altcineva?… Sau poate ar trebui cumva sa simti vina cum te apasa greu pe umeri pentru ca nu ai fost dintotdeauna asa?…
Si totusi cu o ultima zvacnire parca te intorci spre sine si nu intelegi de ce nu poti ramane deoparte… De ce nu poti sa fii acelasi tu?… Chiar daca totul in jur se schimba permanent, iar unele lucruri dor atat de mult… De ce trebuie sa le daruiesti atat de mult cand tu ramai mereu atat de mic?… Si oare ai putea te privesti, stiind ca nu mai esti la fel?… Si ce ai spune despre tine, cand tu mereu vei sti ca totusi lumea nu mai e la fel… Ca tu in ea nu mai esti si nu mai poti fi poate niciodata ce ai vrut mereu sa fii…
Ramai pana la urma doar un om mic pe Pamant… Si-atunci de ce s-ajungi incet incet sa te urasti? Doar pentru ca o astfel de intrebare va fi ramasa mereu fara raspuns… Te-ntreb… De ce?
Am zis ca din cand in cand mai accept sa public articole care nu-s scrise de mine. Si cand l-a lovit cheful de scris pe bunul meu prieten Taz, n-am putut refuza.
