Ieri ma laudam ca oricat mi-am umblat la softul telefonului, n-am reusit sa-l stric. Nu ca mi-as dori asta, nuuuu, in nici un caz!
Daca telefonul meu si-ar da duhul, as fi obligat sa umblu o perioada cu o panarama de telefon, care in cazul cel mai bun, are mms. Nu ca m-as folosi de mms, doar expuneam o idee. Si fara smartphone, la momentul actual, m-as simti ca si cum mi-ar lipsi vreo 2 degete de la mana stanga. Senzatia nu-i de durere, mai mult de awkwardness.
Totusi, chiar daca nu l-am stricat, de fiecare data cand ii puneam alta versiune riscam, pentru ca, vezi Doamne, modificarea softului constituie motiv de anulare a garantiei. Motiv de anulare a garantiei.
Si astazi aflu ca 4 baieti care lucreaza la CyanogenMod au cerut comunitatii niste telefoane Samsung Galaxy S2, ca sa poata incepe lucrul la software-ul lor. Ghiciti a raspuns rugamintii?
Nimeni altii decat cei de la Samsung le-au trimis 4 telefoane gratuit cu o singura pretentie: sa faca in asa fel incat CyanogenMod sa ruleze pe Galaxy S2.
Unde-i smecheria in toata chestia asta? E chiar simplu: de cand Samsung a inceput sa scoata telefoane cu Google Android pe banda, s-a ocupat foarte putin de asa numitul suport after-market, adica actualizari de soft si alte alea. E drept ca versiunile de Android apar mai repede ca ciupercile dupa ploaie, insa utilizatorii de telefoane s-au trezit abandonati, pentru ca Samsung prefera sa scoata un nou telefon decat sa ofere update pentru unul vechi. Si utlizatorii ce-au facut? S-au indreptat spre cei care le ofereau update-urile.
Comunitati gen Samdroid sau Cyanogen, oameni condusi de pasiune, nu de bani. Samsung si-a gasit oamenii care o sa confere longevitate telefoanelor lansate de ei, la costul a doar patru telefoane. Fara sa plateasca programatori, fara sa piarda vremea cu teste, fara sa aiba grija de termene limita.
Eu zic ca-s destepti.
Sursa – aici.
