Nu stiu cum naiba, din link in link, am ajuns sa citesc pe un site declaratia unei pustoaice de 15 ani care a fost parasita de iubitul ei (si el proaspat posesor de buletin, ma rog – carte de identitate) pentru cea mai buna prietena, si ea saraca o sa se ofileasca de trisetete si suferinta fara sa mai doreasca vreodata o alta persoana in viata ei.
Trecand peste penibilul din acel text, un lucru e clar: oamenii inseala. Din cele mai diverse motive.
Ma indoiesc ca noi, ca specie, am avea aceiasi filosofie de viata ca pinguinii si porumbeii (parca astia erau monogami prin definitie, nu?), si am ramane legati de prima relatie printr-un instinct ancestral-animalic.
Faptul ca unele persoane raman impreuna pentru tot restul vietii nu vine dintr-un instinct ci din starea de bine.
Te obisnuiesti cu o anumita persoana, ii inveti toate chestiile bune si cele rele, stii cum s-o iei, nu va certati sau o faceti rar, etc. Daca toate chestiile care conteaza pentru tine intr-o relatie iti sunt satisfacute (si invers), nu are cum sa nu se instaureze o legatura puternica intre tine si celalalt.
Aia care-s nemultumiti din anumite puncte de vedere de relatia care o au, aia o sa caute altceva, in alta parte…Si e o prostie. De ce sa pierzi vremea cu cineva care nu te multumeste si sa-l inseli, la un moment dat, cand poti sa fii cu persoana care se potriveste tie? Hmm? E lenea? Neincrederea in sine? Frica de nou?
lucian
>Omul fiind un animal, de ce trebuie obligat sa fie fidel doar unei persoane?
Mack
>Animal, dar cu inteligenta. Eu zic ca fidelitatea e legata de starea de bine.