Se poate si altfel

De mic esti invatat ca trebuie sa te duci la gradinita, apoi la scoala, mai apoi la liceu, sa faci o facultate sau o postliceala, sa te angajezi, sa muncesti cu program fix, ca un robot, ca sa-ti permiti tot felul de chestii. Sa-ti permiti de exemplu, macar o data pe an, sa pleci pentru cateva zile la mare/munte pentru a iesi din programul robotic care l-ai ales chiar tu, cu scopul declarat de-ti reincarca bateriile.

Doar pentru a rezista inca un an…

Faci ceva pentru ca „asa face toata lumea”, nu-ti exprimi parerea proprie pentru ca nu stii „ce-au sa zica ceilalti” si privesti tot timpul printr-o prisma mincinoasa, iti oglindesti sufeltul in luciul stramb al celor care nu te iubesc.
Pentru ca desi nu ar trebui, parerea lor conteaza.

Si mai trece un an…

Si inca un an…si inca un an, tot asa, cand intr-un tarziu realizezi ca ai imbatranit, mare lucru n-ai facut, dar poate cel mai important lucru care l-ai pierdut si nici macar nu ti-ai dat seama, e ca ai uitat sa traiesti pentru sufletul tau.
Uiti ca de mult, candva, erai atat de curios, uiti de indrazneala, uiti sa visezi, iar tu ca om devii nu cu mult mai valoros decat o umbra stravezie a ceea ce ai fost…

Stiti despre ce vorbesc, e plina lumea de umbre.

Totusi refuz sa cred ca asta-i singura cale. Refuz sa cred ca viata nu poate fi traita altfel. Refuz sa cred ca visele nu se pot indeplini. Pentru ca uneori, viata imi arata ca se poate si altfel.
Refuz sa cred ca viata mea ar fi un dezastru daca in acest moment as renunta la tot si m-as duce la Giseh, sa vad piramidele, eventual pe jos…Nu spun ca o s-o fac, pentru ca nu am de gand, am atatea lucruri frumoase care ma tin aici incat nu as vrea sa plec nicicand. Dar pentru sufletul meu continui sa cred ca as putea s-o fac. Cred ca exista in cel mai rau caz, o cale de mijloc, un compromis intre cutume si libertate.
Cred in continuare ca singurele limite sunt cele impuse de mine si atata timp cat inca pot sa visez nu prea exista limite.

Azi am aflat ca am devenit brand ambassador Samsung. Din intamplare si din pasiune. 
Presupun ca toate orele petrecute la calculator scriind pe blog, stand pe twitter si facebook n-au fost chiar degeaba…