 |
| Alexandrina asa cum n-o s-o vedeti des. |
Ea, cu zambetul ei scurt, dar care ii umple pometii, ea, cu privirea ascunsa dupa ochelari mari, prea mari, dar care impreuna cu palaria neagra reusesc sa o fereasca de noi indeajuns cat sa ne poata canta emotia din sufletul ei, ea, Alexandrina, m-a reinvatat sa iubesc.
Da, m-a reinvatat prin muzica ei sa folosesc simturile pe care le am in dotare, cautand culori, miresme cu amintiri, atingeri reci, dar speciale tocmai prin simplitatea lor.
Si toate astea s-au intamplat in 90 de minute de concert Alexandrina Hristov in Dublin Pub, aseara.
Voce, clape, suflet si pictura.
Cu ajutorul exoticului limbii romane vorbite/cantate cu accent de peste Prut, artista a reusit sa sublinieze importanta detaliilor uitate in cumun si uzual.
Sunt tentat sa ma transform in critic muzical si sa incerc sa argumentez si mai mult de ce mi se pare speciala Alexandrina. Sper, insa, ca v-am intrigat suficient de mult pentru a o asculta.
Melodiile mele preferate sunt : Noi doi, Numai tu si Cea mai frumoasa parte ».
Incercati si Femei dietetice, va va surprinde.
Acesta este un guest post, scris de un bun prieten si coleg cu ajutorul caruia am descoperit melodiile cantaretei. Thanks Sami!
>nice
cand te loveste talentu scrii frumos
bv
>multumesc de gazduire !
>deci tu ai fost dex-ule bv tie
>V-am zis eu ca e o idee buna 🙂
>Asta asa e!