Nu stiu daca constiinta ma pedepseste atunci cand cand distrug sau bunul simt e doar un rezultat vizibil al mustrarilor de constiinta. Pe principiul faci bine de dragul de a face bine sau faci bine pentru ca „ce semeni – aia culegi”? Ma abtin sa distrug, prefer sa cladesc, sa intretin si sa repar.
E ciudat cum ideile de baza se pastreaza desi eu nu mai sunt cel care eram acum cativa ani. Celulele corpului meu mor dar corpul meu traieste. Ma schimb mereu, se schimba cantitati de substante, se schimba reactii chimice, se realizeaza noi conexiuni intre neuroni, se schimba interactiunile cu ceilalti si invat si uit lucruri. Eu ca fiinta sunt o societate, un regim comunist compus din miliarde de celule, care intr-o zi va cadea cum a cazut URSS. Va trece prin atatea schimbari pana va inceta sa functioneze si voi deveni nimic. Nu cred in rai si iad. Mai degraba in karma. And karma’s a bitch.
Asa ca zambesc, si zic saru’mana la vanzatoare, si zic multumesc de fiecare data cand primesc ceva, si ajut oameni atunci cand pot s-o fac. Pentru ca ma face sa ma simt bine acum, nu pentru ce-o sa se intample dupa. Habar n-am ce-o sa se intample dupa, probabil comunismul se va transforma intr-o anarhie.
Just saying.