Daca joc poker, o fac doar cu prietenii (P)

A fost o perioada in viata mea cand nu aveam ce face altceva decat sa stau seara cu inca trei colegi in fata unei sticle de bere si o tigara. Pe fundal mai canta o muzica, alea-alea, pana cand cineva, nu mai stiu care, a adus un pachet de carti. Cum eu nu stiam sa joc decat macao si poker, s-a decis sa jucam poker, si anume Texas Hold’em.

N-a durat mult si cineva a facut o investitie intr-un set d-ala fain cu covoras verde, carti plasticate si chips-uri si o ardeam in fiecare seara asa, ca sa treaca timpul. La inceput jucam fara mize. Eram toti incepatori si ca sa facem jocul mai interesant, am convenit ca cel care ramane ultimul la masa cu toate chips-urile, sa primeasca de la fiecare dintre cei trei cate un leu. O suma modica, simbolica, care nu punea in pericol nici portofelele, nici prietenia dintre noi.

Cand se nimerea sa avem o seara in care nimeni nu avea altceva de facut, ne adunam toti patru si stateam cate trei-patru ore, pana cand se facea miezul noptii si ne duceam fiecare la somn. Toata treaba asta a durat aproape o luna de zile, pana s-a spart gasca si ne-am gasit fiecare alte ocupatii.

Dupa aia am aflat ca doi dintre baieti au incercat sa se bage la poker online, mai mult din obisnuinta de a juca, dar parca nu era acelasi lucru. Ce-i drept si pe mine m-a tentat ideea, dar m-am rezumat la niste jocuri pe telefon, pana mi-a trecut si mie cheful. Nu zic, stiu persoane care se lauda ca joaca in turnee si castiga bani, dar parca nu are acelasi feeling. Acum joc foarte rar, doar cu prieteni, si cand se nimereste sa vina unul cu ideea, in nici un caz eu.

Latest Comments

  1. bobocviorel 14 mai 2012
  2. Popica 16 mai 2012

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.