Motivele pentru care o pisica este mai buna ca un caine (la bloc, cel putin)

Am citit zilele trecute un articol despre cat de destepti sunt posesorii de canine si cat de prosti sunt aia de feline. Jur ca pentru 5 minute inainte sa scriu acesta propozitie chiar am cautat articolul cu pricina, nu neaparat ca sa ofer credit omului care mi-a dat motivul pentru care scriu dupa o destul de decenta absenta acest articol, ci pentru a putea construi o idee mai usor structura pledoariei mele care are la baza conceptul ca nicidecum natia animalului care il cresti pe langa tine iti da un boost de inteligenta, stamina sau mana, ci alti factori pe care n-am de gand sa-i discut in detaliu. Ba chiar vroiam sa demontez niste mituri, asta din experienta mea de om care a avut la viata lui si caine dar si pisica.

Pentru marea majoritate a celor care apara ideea ca trebuie ales cainele ca animal de companie la bloc argumentele aduse sunt urmatoarele: cainii pot fi dresati sa faca tot felul de treburi care sa ajute oamenii cu handicap-uri, sau cei care lucreaza in domeniul securitatii, sau la descoperirea victimelor, etc. Sau ca este capabil de afectiune reala.

Hai totusi sa punem problema altfel:

Daca sunteti o persoana normala, fara vreun handicap si ati fi obligati sa impartiti un apartament si mancarea cu o alta persoana, ce ati alege?

1. O persoana oarecum inteligenta care va poate ajuta la anumite treburi, care va asculta si va admira, insa miroase urat, are momente cand distruge chestii prin casa si nu este capabil sa foloseasca baia.
2. O persoana mai proasta si mai egoista decat prima, care considera ca voi stati in casa la el/ea – nu invers, dar care nu sufera de nebagare in seama si nu prea se face simtita, care e curata si e capabila sa foloseasca baia.

Pentru orice om normal, optiunea cu numarul 2 este alegerea evidenta, iar aceasta varianta descrie de fapt in linii mari comportamentul unei feline.