In cartea autorilor William Strauss si Neil Howe (ei sunt creatorii termenului „Millenial”, apropo), numita Generations – The History of America’s Future 1584 to 2069, se vorbeste despre o anumita ciclicitate a generatiilor. Wiki link. Desi copiii nu se nasc toti o data, acestia trec toti prin anumite etape mai scurte sau mai lungi. Copilaria, adolescenta, maturitatea, toate sunt etape care dureaza cativa ani, iar datorita faptului ca omul este o fiinta sociala, populatiile cu varste apropiate, care trec prin acelasi etape impreuna, ajung sa fie caracterizate de anumite trasaturi, mod de a gandi viata, in functie de o gramda de factori printre care cei mai puternici sunt starea sociala, politica si economica a generatiei precedente si, in acelasi timp, a celei actuale.
Aparent, aceasta ciclicitate dureaza in jur de 20 de ani, la fel ca timpul necesar pentru trecerea de la copilarie la tanar adult sau de la tanar adult la mid-life crisis. Cei doi autori au numit aceste perioade „cotituri” fiecare avand o alta caracteristica specfica. Astfel, avem cotitura de stabilire in care societatea este in mare masura de acord in totalitate cu directia in care vor sa mearga, ca urmare a unei crize anterioare. Institutiile sunt puternice, iar tinerii adulti sunt precauti si conformisti, cea de acceptare in care oamenii se plictisesc de disciplina sociala, si vine o vreme a reformelor. Consensul majoritatii este atacat in favoarea unei mai mari libertati si autonomii individuale, urmeaza apoi cotitura de provocare in care neincrederea in institutii aparuta in perioada anterioara duce in aceasta perioada, in locul unei identitati culturale largi, la polarizarea unor cruciade morale asupra a ceea ce ar trebui sa urmeze si ultima cotitura, de fracturare a obiceiurilor stabilite a priori.
Stiti vorba aia ca romanii sunt in urma cu 50 de ani? Nu e chiar gluma, idiotenia numita comunism care a intunecat mintile romanilor pentru jumatate de secol a cam dat peste cap si aceasta ciclicitate. „Ne-a intarziat ciclul vreo cateva decenii”, ca sa fac o gluma. Ghiciti unde ne aflam acum?
Avem probleme mai mari ca natiune decat familia traditionala, dar e un subiect bun pentru a arunca cu praf in ochi si a fractura societatea romaneasca pe criterii artificiale de normalitate. Pentru ca mie mi se pare normal ca atata timp cat nu afectezi pe cei din jur, nu e treaba societatii sa-si dea cu parerea asupra a ceea ce are voie sa faca individul. Nu inteleg persoanele gay masculine, dar le inteleg pe lesbiene, ca si mie imi plac fetele. Si mai presus de toate, inteleg ca nu e treaba mea cine cu cine si-o trage atata timp cat e consimtamant intre doi adulti. Si, ca sa vezi, referndumul nici macar nu este despre asta. E despre casatorie civila, iar romanii care sustin familia traditionala nu realizeaza ca nu fac decat sa refuze un drept de asociere legala, si ca de fapt tot nu o sa opreasca comunitatea gay sa traiasca in felul in care vor ei sa traiasca. Cu sau fara casatorii gay, daca doua persoane de acelasi sex o sa pupe pe strada, parintii familiei traditionale tot nu o sa trebuiasca sa explice copiilor de ce. Copiii nu se nasc cu prejudecatile parintilor, le dobandesc dupa aia. Apropo, mai jos e Florin Salam si Adi Minune, pupandu-se pe gura la o nunta traditionala.
Si asta e o treaba periculoasa, pentru ca limitele sunt cumva arbitrare si din una in alta, se poate ajunge la tot felul de surprize neplacute. In anii ’80, cand politica se ocupa de chestiile astea se ajunsese la controlul ginecologic periodic obligatoriu al femeilor și la impunerea unei taxe de celibat pentru persoanele necăsătorite. Hai totusi sa nu ne intoarcem in timp.
