Mult ravnita casa la tara e un trend pe care nu-l inteleg.

Din 1989 si pana in 2007 am trait intr-o casa de la tara. Nu era casa mea, era a parintilor, evident, si era la o margine de sat si aveam aproximativ 100m pana la o mare pasune unde puteam sa ma joc orice in relativa siguranta, 500m pana la un iaz in care inotam cand eram mic in relativa siguranta, si cam 1000m pana la o padure in care nu am vazut niciodata porci mistreti. Erau, i-am auzit, le-am vazut urmele, dar nu i-am vazut. Am adus vacile de la pascut, am cules coada-soricelului ca sa hranesc pui de curca, m-am invartit in cerc prin padure si m-am cacat pe mine ingrijorat cand mi-am dat seama ca mi-am pierdut orientarea in continuumul spatiu-timp. Cand ningea, puteam sa fac canale ca sobolanii, si aveam partie de sute de metri, si nu neaparat in spatele casei cat pe soseaua principala din sat. Erau niste vremuri interesante, cand nu prea vedeai masini vara, iarna mai deloc, si faceau aia mai mari si chiar generatia mea ori trenuri din sanii iarna, ori carucioare din rulmenti, si ne dadeam pe distante de aproape 1km cu ele pe sosea, in viteaza, fara sa ne temem ca da peste noi cineva cu masina. Drum judetean destul de important, pe care acum trec masini foarte des. Jucam hokey pe iazul din padurea pe care o traversam spre scoala sau fotbal pe pasune. A fost glorios, cumva.

Pana cand m-am lovit de realitatea de la tara. Slujbe mai prost platite pentru parinti, lipsa conditiilor moderne, scoala mai slaba, mai putine oportunitati culturale, timpul mare petrecut in tranzit, si ma refer la kilometri pe care trebuia sa-i fac zilnic ca sa ma duc si sa vin de la scoala. Vrei sa faci cumparaturi, well good luck with that. Trebuia sa merg pe jos uneori si 4km (dus intors ce-i drept) pentru o sacosa de paine sau chiar si mai mult ca sa ma duc si sa vin de la scoala. Am facut rusa in gimnaziu si din acest motiv am avut acest obiect si in liceu, desi eu cochetam deja cu engleza, de capul meu. Ia ne gavarit pa-ruskii. Copil fiind ma uitam la desene animate doar sambata si duminica ca atat dadea pe TVR si cablu la tara nu era.

Poate nu eram cine sunt acum, poate aveam alta viata si alt traiect daca nu imi traiam copilaria la tara, dar astea-s ganduri fara valoare, nu-i ca si cum as reusi sa ma intorc in timp si sa fac altceva, sa-mi schimb viitorul. Dar mai degraba sa-mi ofer mie si celor dragi, niste conditii si oportunitati mai bune decat le-am avut eu.

De ce ai alege sa-ti construiesti sau sa-ti cumperi casa la tara atata timp cat tu muncesti in oras? Costuri mai mari la utilitati, ore intregi pierdute in trafic cand vii si pleci de la serviciu, oriunde vrei sa te duci trebuie sa te duci cu masina, adica costuri mai mari pentru absolut orice, de la o cutie de algocalmin la un pet de bere. Si da, sunt constient ca tara de odinioara nu mai este ca tara de acum, de exemplu ai mei au acum apa si baie in casa, cablu tv digital si wifi, etc. Dar inca nu e destul, daca as avea 10 ani si as sta in aceiasi casa de la tara, tot ar fi un mediu mai putin competitiv la scoala de exemplu.

E o idee super faina daca vrei sa te retragi la pensie cand nu ai copii sau deja au plecat in lumea lor, intr-o casuta, sa te trezesti inaintea cocosului si sa te plimbi printre copaci si legume. Pot sa inteleg asta cumva, desi pentru mine nu e inca momentul. Dar de ce ai da ore din viata ta zilnic, ca sa stai intr-un sat din Moldova care nu-i vreo localitate idilica de zici ca e sat de hobbiti sau un sat de ala de munte, in care vecinii dulci sunt aia care-s la doar cativa kilometri distanta. Daca ai parte de chestia asta, bravo, esti norocos. Daca insa nu poti sa iesi in chiloti in curtea casei fara sa te vada cel putin doi vecini, sau daca dai bormasina de la bloc pe drujba de la tara atunci chiar nu vad avantajul in afara de mai mult spatiu. Spatiu pe care cel mai probabil nu o sa-l folosesti deloc sau daca o sa-l folosesti o sa-ti para rau din alte motive.

Leave a Reply

Acest site folose葯te Akismet pentru a reduce spamul. Afl膬 cum sunt procesate datele comentariilor tale.